Oricât am fi de maturi si de inglodati in probleme, iarna privim putin peste umar, in urma, la vremea copilariei. Nu stiam de niciun cod colorat, de nimic altceva in afara ca ninge, ca saniuta sau patinele sunt nerabdatoare sa alunece.
Parca se mai simte inca si caldura casei, nepretuita dupa câteva ore de tavaleala prin zapada, mirosul de bucate, al pâinii de casa crescuta si rumena, din care mâncam asa, abia scoasa din cuptor si fierbinte cum era, cu lapte rece, arome, senzatii, trairi ce ni se par acum fara egal in noua lume jalonata de tehnologie atât de complicata, rece si impersonala, chiar daca este menita sa ne faca existenta mai simpla. Incet, incet, amintirile se estompeaza.
Revin insa navalnic in minte la sarbatorile de iarna sau când ninge ca-n povesti. Si iar, si iar, in fiecare iarna si toate se invârt in atmosfera calda a caminului de odinioara si in jurul parintilor. Care, insa, poate nu mai sunt, dar a caror amintire le tine vii pe toate celelalte de care am vorbit mai sus…
Se schimba lucrurile când vine vorba despre pustii de astazi, care impun ritmul, iar cei mai in vârsta incearca gâfâind sa-l pastreze. Diferenta dintre generatii se face azi intre cei care au crescut in doua sisteme radical diferite, marcate de borna 1989. Intre cei care au crescut cu cheia la gât, in cultura tiparului si a televiziunii clasice, si cei crescuti cu tastatura in mâna si cu google-ul in locul bibliotecii, ancorati in ultratehnologia care le-a modelat un mod de a gândi si de a procesa informatia fundamental diferit de al celor mai maturi.
Pe nesimtite, saniuta s-a retras in anonimat, in fata tehnicii care oricând poate genera un derdelus electronic, o saniuta virtuala, prieteni de joaca virtuali si ei. Tipetele de bucurie si incântare de pe derdelusul din Cornisa, de exemplu, cu ale sale celebre trambuline “doua cocoase” si “trei cocoase”, s-au stins acum. De fapt, s-au retras pe facebook, sub forma a tot felul de onomatopee mute.
Nimic de condamnat, ci doar de constatat. Asa a fost si va fi cât lumea si pamântul. Noi, cei mai maturi, spunem ca am avut o copilarie minunata, ce nu putea fi simulata pe ecranul tabletelor, ci doar traita in aer liber, alaturi de prieteni reali. Cei mai tineri vor ajunge maturi si, la rândul lor, se vor uita in urma nostlagic la copilaria lor, pusa fata in fata cu tehnologii viitoare la care nici nu gândim acum. Dar, cum multe lucruri sunt ciclice, poate se intoarce si derdelusul in viata copiilor, alaturi de prietenii reali de joaca.
