Cum îmi arunc ochii pe ştiri, cum îmi stric ziua. Numai văzând titlurile, ţi se face părul măciucă şi te ia cu fiori. Tragic, şoc şi groază, nu se mai poate face nimic, dezastru, catastrofă, în fine, cam ăsta e registrul în care sunt redactate cele mai multe texte. Dar, din fericire, viaţa e mult mai bună decât se vede la televizor, şi decât spun ştirile. Apoi, până şi doamna premier, care le ştie pe toate, ne-a asigurat că nu e vorba despre nicio apocalipsă, da, să stăm liniştiţi, pentru că nu vine. Oricum eu am alergie la tot ce ţine de spaime induse, de sentimente de panică, de nevricale, de fandacsii.

Mă simt bine numai printre oameni relaxaţi şi într-o atmosferă calmă, iar dacă ascult şi vorbe de duh acolo unde mă aflu, totul se colorează într-un chip plăcut şi buna dispoziţie se instalează. Zilele trecute discutam cu nişte confraţi despre musicalul pus recent în scenă şi în România, după un mare succes internaţional, care ţine afişul de ani de zile. E vorba despre Mamma mia! De la povestea din acest musical foarte amuzant(cu o încâlcită rău de tot relaţie dintre părinţi-copii), îndrăgit de o mulţime de spectatori din lumea întreagă, discuţia s-a mutat la o cărticică apărută mai de mult, cuprinzând hazoasele „Legi ale mamei Murphy”. Pe care o citisem, aşa că pot să spun câte ceva despre ea.

Aşadar, mama Murphy este delicioasa invenție a unui bărbat, Bruce Lansky, un american de treabă, tată divorţat care și-a crescut singur-singurel copiii, fiind, pe rând, și mamă și tată. Astfel că autorul nostru a căpătat ceva experiență în domeniu, dar s-a ales și cu câteva serioase frustrări de care s-a hotărât să scape inventând legile despre care vă povesteam. Tip generos, el a făcut cadou apoi aceste descoperiri ale sale tuturor acelora în criză de umor, ca să-și mai descrețească frunțile și să-și mai ozoneze creierul. Mama Murphy este o persoană cu mult „savoir vivre à l’américaine”, care ia lucrurile așa cum vin și cum sunt ele, fără să dramatizeze nimic. Despre ce combate ea, care îi sunt subiectele de predilecție?

Păi, ne spune singură că scrie „despre iubire, sex, căsătorie și alte dezastre și (de parcă toate astea nu ar fi fost de-ajuns) despre meseria de părinte”. Ce aflăm nu este chiar nou, dar este formulat atât de „haios”, încât se ține minte și se transmite și mai departe. Să luăm câteva exemple: „Tații sunt fericiți să rămână cu copiii când este meci la televizor, bere în frigider și micuțul doarme”. Sau: „copiii se modelează după părinți. Se copiază fiecare viciu sau eșec”. Încurajator, nu-i așa? Ce să vă mai spun? La capitolul „adolescență”, vai, atât de problematic, simpatica mamă Murphy ne dă multe sfaturi „beton”. Ea ne aduce aminte, de pildă, că „un adolescent poate cheltui într-o zi mai mulți bani pe vestimentație decât dai tu pe întreaga garderobă într-un an întreg”. Ce să mai vorbim despre eterna criză a comunicării?

Din moment ce „adolescenții doresc să-ți vorbească doar despre ce le poți cumpăra în drum spre casă”. Aveți și alte probleme? În dragoste, să zicem? Păi nu ați aflat că „singurul loc în care dragostea este înaintea sexului e în dicționar?” Și nu știați că „iubirea este o boală mentală temporară, care se vindecă numai prin căsătorie”? Tot din nesecata înțelepciune a mamei Murphy sunt și următoarele panseuri: „cea mai erogenă zonă este mintea”, „afrodisiacul cel mai puternic e banul”. Contați pe mama Murphy, că nu se înșeală. Pentru orice situație ea are un remediu sigur. Vreți să vă răzbunați pe o femeie pentru că v-a luat soțul? Cea mai simplă metodă este să o lăsați să trăiască cu el. Și ca să nu vă mai faceți o mulțime de probleme inutile sau Doamne ferește, complexe, ascultați și următoarea „lege”: „numai proaspăt căsătoriții și mincinoșii fac dragoste în fiecare zi”. Restul e literatură.