Una dintre cele mai vii voci poetice, mereu proaspătă, inovatoare, provocatoare, îi aparține Norei Iuga, o scriitoare complexă și originală. Scrie poezie, proză, prozopoeme, poeme dramatice, și este o excelentă traducătoare de limba germană și suedeză.
Literatura română s-a îmbogățit cu peste treizeci de titluri traduse de domnia sa, din autori importanți, cum sunt Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller și mulți alții.
Dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, din ultmii ani, amintim Petrecere la Montrouge, Ascultă cum plâng parantezele, Câinele ud e o salcie și romanele Sexagenara și tânărul, Hai să furăm pepeni, Harald și luna verde, Lebăda cu două intrări, volume încununate cu prestigioase premii literare. Nora Iuga surprinde cu fiecare nouă apariție, că nu degeaba este ea „Fetița cu o mie de riduri”, cum autoironic s-a numit într-un poem-roman de mare succes.
În ciuda vârstei, e octogenară, a rămas zvăpăiată ca o fetiță, cu o extraordinară poftă de viață, pe care și-o întreține fiind mereu curioasă de tot ce se întâmplă în jurul ei și în lume. Este o neobosită călătoare, plăcându-i să descopere locuri, lucruri noi, oameni interesanți. Recunoaște că are un caracter nomad și că iubește cel mai mult libertatea.
E nonconformistă, vitală, de o uluitoare energie, e proteică și prolifică. Recent, a scos un nou volum intitulat mai drăguț decât dostoievski, scris la două mâini cu Angela Baciu. De data aceasta este vorba despre un poem dramatic (Nora a fost mereu îndrăgostită de teatru, de spectacol, a vrut să se facă actriță, apoi balerină), ilustrat de Ion Barbu, spiritual cum îl știm, inspirat, mereu în vervă. Un trio năstrușnic, pus pe șotii, care-și prezintă cu mult umor aventura livrescă: „mai drăguț decât dostoievski.
Nu e poezie, nu e proză, nu e jurnal, nu e eseu, nu e decât o conversație între două prietene la o cafea…De ce mai drăguț decât dostoievski? Totul e un plagiat, că tot se poartă. Pe peronul metroului o fată îi spune altei fete: Știi că am citit Idiotul de Dostoievski? Și cum, e chiar idiot? Nu, e drăguț. Nici protagonistele-autoare, Nora și Angela, nu sunt mai prejos, altfel Ion Barbu, nu cel de la Râpa Uvedenrode, ci Ion Barbu de la Petrila, nu s-ar fi lăsat ademenit.
Cartea e un spectacol la care se face haz de necaz, se râde mult, se plânge din amor, se învață expresii și nume de bucate, de găteli și snoave balcanice, venite din porturile și bazarurile dunărene. Se cugetă adânc, se iubește platonic, teuton-medieval, cu halebarde, bastioane și turnuri cu ceas ca la Curtea Regelui Arthur.
În amestecul acesta apar brusc elefanți și figuri politice fantasmagorice, alteori politically correct, iar toate ordonanțele ori sentințele le rostește Corul Antic, în limba latină, firește. Apoteoza e atinsă odată cu sosirea mult așteptatului Mister T, alias Ducipal, întors victorios de la vânătoarea de lei. Vă invităm la premieră!” Dadaist, suprarealist, avangardist.
Toate atributele sunt cât se poate de potrivite cu scrierile Norei Iuga, despre care un critic literar din noua generație spunea că reprezintă avangardismul vintage și că e sclipitoare. Lucru cât se poate de adevărat. Una dintre cele mai iubite și apreciate scriitoare din România, plină de farmec, energie, chef de joacă, este în aceste zile în Bacău, a luat Premiul de Excelență al revistei „Ateneu”, și, cu siguranță, ne pregătește noi surprize. Are încă două cărți pregătite pentru tipar, care vor avea, nu mă îndoiesc de asta, același succes ca și cele de până acum.
