Sunt pionierii legumiculturii in Damienesti. Neam de neamul lor nu s-a ocupat de legume. Acum, dupa 15 ani, sunt cei mai cautati si cunoscuti producatori de legume din zona. Aventura a inceput cu un solar. Sunt, toti, autodidacti. Este vorba de familiile Savin, Vasile (fost sculer-matriter) si Ionel (taran cu experienta), de sotiile lor Angelica si Anuta. Au invatat muncind ziua si studiind noaptea. Nu-i gluma, pe masa lor vezi carti de specialitate, tratate, cataloage, notite, caiete intregi cu situatia fiecarui solar, a fiecarei sole. Zilnic, zeci de tone de legume ajung pe pietele bacauane, pe mesele noastre.

Munca la fel ca la mina, de la patru dimineata, pana noaptea tarziu. Fiecare stie ce are de facut: Vasile se ocupa de relatia cu clientii, cu vazarile si achizitiile, Ionel este seful utilajelor, Angelica si Anuta se ocupa, prin rotatie, de planificarea zilnica a lucrarilor, de supravegherea calitatii executarii lor, de forta de munca. N-au case mari, nu au masini scumpe la poarta. Tot profitul se reinvesteste in masini, utilaje, instalatii, imputuri. Cultiva de la radacinoase, la rosii, ardei, gogosari, vinete, varza, ceapa. Confruntarea pe piata este dura, insa calitatea, prospetimea produselor si seriozitatea ii tin in circuit. Marfa se vinde la Piata de Gros din Bacau (n-au timp sa stea la taraba), direct din ferma sau la magazine specializate din Bacau si din alte localitati. Au in productie aproape un hectar de solarii si alte suprafete importante in camp.
“Am inceput ca pe o gluma, iar acum nu ne mai putem opri. Am muncit impreuna atatia ani, am invatat singuri tehnologiile fiecarei culturi, mergem la targuri, citim, dar cel mai mult inveti pe camp. Am investit milioane de lei in utilaje, in solarii, numai lemnul pentru un solar ma costa 200 milioane de lei, folia 100 de milioane. Au fost ani grei, am mai pierdut, anul acesta, din cauza secetei am pierdut doua hectare de ceapa, o suprafata de telina. Bani pe care nu-i mai recuperez. Legumicultorii nu sunt sprijiniti de stat, noi primim, ca producatori individuali, doar patru milioane de lei pe hectar. Ce faci cu acesti bani?, ne spune Vasile Savin.

Tot profitul merge in camp

Aproape tot (ingrasaminte, pesticide, seminte, utilaje) se cumpara din import. Un singur tratament poate ajunge la 60 de milioane de lei. “Noi, ne spune doamna Angelica, producem natural, toate legumele cresc in pamant, nu ca in alte tari pe paturi din materiale artificiale. Olandezii, dar si in alte tari, cu asemenea tehnologii obtin productii de 800 de tone la hectar. Pot sa se supere unii, insa noi ne batem pe piata cu asemenea producatori. Avantajul nostru este ca avem produse de calitate, proaspete, seara le recoltam si dimineata, la prima ora, sunt in piata. Avem clienti permanenti, ne cunoastem, care ne spun ca oamenii, in piata, solicita produsele noastre”.
Anul 2012 a fost si pentru legumicultorii din Damienesti unul extrem de dificil din punct de vedere termic si al precipitatiilor. Sursele de apa pentru udare si-au diminuat debitul, lucrarile au fost sistate pe perioada caniculei, s-a lucrat doar dimineata si seara. “Am fost nevoiti sa sapam o fantana pentru a completa necesarul de apa, dar cea mai buna investitie am facut-o in instalatiile de udare prin picurare, la radacina. Am redus cantitatea de apa si am reusit sa udam permanent. Parca am fi prevazut aceasta seceta cumplita. Toate instalatiile de irigat din zona au fost distruse, s-au furat. Nimic nu mai este si nimeni nu raspunde in tara asta pentru asemenea distrugeri”, completeaza si Ionel Savin.

Semeni rosii si culegi flori

Legumicultura se face cu eforturi extraordinare, cu multi bani, cu multa munca si riscuri enorme. “Nu poti sa faci performanta, zice Vasile Savin, cu coatele goale. Nu o sa va vina sa credeti, insa doar o samanta de ardei costa un leu. Pe piata insa se petrec lucruri hazlii, daca nu ar costa bani. Cumperi samanta de ardei, de rosii, asa scrie pe eticheta, o semeni si dupa cateva zile te trezesti cu un lan de flori, de plante pe care nu le-ai vazut in viata ta. Am patit-o, am inghitit in sec si am mers la marii distribuitori, la reprezentantele unor firme cunoscute. Dai un ban, dar stii ce cultivi. Pacat ca nu mai suntem seriosi”. Forta de munca se compune din rude, din vecini, din oameni care lucreaza de mai multi ani cu familia Savin. Au invatat impreuna, s-au atasat de ceea ce fac si sunt recompensati pe masura. Sunt si perioade critice, cand se lucreaza non-stop, si tocmai atunci se trezesc ca unii oameni nu vin la munca. Se decreteaza mobilizare generala, clientii asteapta la poarta sau o lucrare, un tratament nu mai pot fi amanate. O zi de munca este scumpa, conditiile sunt grele. “De aceea investim mereu in utilaje, ne-am cumparat plantatoare, instalatii de udare prin picurare, nu mai este nevoie sa tot mut instalatiile, am redus din cheltuielile cu manopera, altfel mori. La cultura mare mai poti amana o prasila sau o alta lucrare, aici nu. Nu ai recoltat la timp, toata productia se strica, ia drumul borhotului sau ingrasam campul. Nu-ti poti permite. Este o intreaga industrie cu foc continuu”.

Succesul cere sacrificii

Oamenii acestia nu au fost in concediu de 15 ani, nu-si permit decat sa mearga la un targ, la expozitii sau la intalniri pe teme profesionale. Dorm cu randul, alteori pe furis: ploua, vine vijelia, s-ar din pat, alearga la solarii, dau alarma. Alteori se trezesc in toiul noptii si consulta registrul de lucrari, de livrari, daca nu au uitat ceva, daca totul este in regula pe a doua zi. Vasile Savin este putin mai pesimist, isi face probleme din orice care nu merge ca la carte, insa sotia lui are un tonus mai bun si, astfel, se completeaza reciproc. Ionel Savin este mai calculat, cu o fire ce inspira incredere. Succesul? N-au timp sa-l masoare. Daca la inceput nu-i prea interesau “intrarile” si “iesirile”, acum totul este urmarit milimetric, pe minute, pe zile, pe lei si milioane cheltuite. Doua familii de agricultori, oameni curajosi, cunosc pamantul, modesti, harnici, veseli, cu bucuriile hranite din seva legumelor, dar si cu necazurile cotidiene. Nu fac politica (“politica noastra este leguma si clientul” – precizeaza Vasile), isi cresc copiii si se bucura de musafiri, insa sa nu stea mult, ca altfel ii ia pe camp. Familiile Savin nu au luat un leu din banci, nu au accesat niciun proiect european, au pus laolalta dragostea lor pentru locul in care traiesc, pasiunea si priceperea pentru un lucru bine facut. Se gospodaresc, muncesc, traiesc, iar din munca lor ne hranim sanatos si noi.
Gheorghe Baltatescu

Alte articole