Exploatația îi aparține unui tânăr din Stănișești, constructor de meserie, stabilit de câțiva ani, la Mărgineni. După aproape deceniu de pribegie în străinătate, fermierul s-a întors acasă, grav bolnav. S-a însănătoșit miraculos, consumând binefăcătorul lapte de măgăriță. De atunci, tânărul s-a apucat de creșterea măgarilor. La poarta sa, din când în când, îi bat oameni împinși de disperare
Cine ar fi crezut că, în imediata apropiere a Bacăului, s-ar putea afla o fermă de măgărițe? Și asta în condițiile în care știm cu toții că îndărătnicul, dar extrem de simpaticul animal îl găsim mai mult în preajma stânilor, undeva pe dealuri sau în vârf de munte, conviețuind cu suratele lânoase din rasa rumegătoarelor mici. Ei bine, am avut norocul să descopăr o adevărată crescătorie de măgari la Mărgineni, satul Barați. Nici n-ai spune că, dincolo de zona locuită, cu case și vile care mai de care, ai șansa să te întâlnești cu blândele animale păscând liniștite în așteptarea tainului oferit de grijuliul stăpân. Un noroc de-a binelea pentru orice iubitor de animale! Dar și pentru cei care caută alternative la clasicul lapte de vacă sau soluții la diverse boli, unele fără leac.
Fiul „adoptat”, pribeag, printre străini
Ferma de măgărițe îi aparține lui Ionuț Radu, un tânăr, de 37 de ani, din Stănișești. Norocul său a fost să dea de niște oameni cumsecade, din zona Bacăului, care l-au „adoptat”, primindu-l în locuința lor de la Mărgineni. Orășeni de-a dreptul, proprietarii i-au încredințat băiatului modest și liniștit de la țară întreaga lor gospodărie, întinsă pe vreo câteva hectare. În scurt timp, între ei s-a stabilit o strânsă legătură, bazată pe respect reciproc și prețuire, făcându-l pe Ionuț să-i considere … părinții lui. Învățat de mic cu viața aspră de la țară, tânărului nu i-a fost greu să aibă gijă de vasta gospodărie de la Mărgineni, din care nu lipsesc zecile de păsări de curte, godacii din coteț sau hectarele de fânețe de pe dealurile dimprejur. Ionuț poartă pe umeri o poveste de viață cu multe suișuri și coborâșuri. Ca orice copil de la țară, și-a căutat norocul pe-afară, printre străini, cu speranța că, odată și odată, va reuși să-și depășească statutul de om simplu. N-avea vârsta majoratului, când a ales să plece, pentru vreo nouă ani, în Italia, unde a muncit în domeniul construcțiilor. Din păcate, ca mulți dintre românii plecați în pribegie, Ionuț s-a îmbolnăvit, departe de casă, printre străini. Într-o astfel de situație, cea mai bună soluție ar fi fost repatrierea de urgență, date fiind costurile uriașe din Occident presupuse de o intervenție chirurgicală, inclusiv ale spitalizării. Întors acasă, a fost nevoit să se opereze de urgență. Numai că, după intervenția chirurgicală, problemele nu au dispărut, cu toate că operația a fost o reușită. Mai exact, în urma tratamentului medicamentos, medicii i-au depistat probleme serioase la ficat, la care nimeni nu-i dădeau de cap.
În căutarea elixirului
Disperarea l-a făcut să caute soluții în tot ce îi putea oferi o rază de speranță. Așa și-a amintit că, în Italia, cunoscuse un localnic pasionat de creșterea … măgarilor, dar și că un coleg român îi povestise, cu insistență, despre ferma de măgărițe din țară. „Toată ziua îmi vorbea despre cât de bun e laptele de măgăriță care, apropo, este similar cu cel matern. Vă dați seama că nu am crezut nimic din ce-mi zicea. Mă gândeam că mai mult se laudă. Aabia după ce m-am îmbolnăvit la ficat, am zis să-l sun, poate voi găsi rezolvare la problema mea. Mi-a zis să nu mai stau o secundă și să m-apuc să beau urgent lapte de măgăriță”, povestește tânărul fermier. A pornit, astfel, în căutarea elixirului care l-ar fi putut scăpa de grava problemă de sănătate. La început, nu prea găsea în județ de unde să procure miraculosul lapte, nefiind măgărițe cu pui de la care să procure licoarea binefăcătoare. Cu greu a reușit să facă rost de laptele de măgăriță, pe care l-a consumat metodic. În mod de-a dreptul miraculos, Ionuț a început să primească primele semnale bune privind vindecarea. Era deja un alt om, plin de viață, cu energie care dădea pe-afară, devenind, în prezent, același băiat de la țară sănătos tun care, în urmă cu aproape două decenii, pleca printre străini pentru a-și căuta împlinirea.
Măgarul Jan, stăpân peste șeptel
Lungile căutări l-au determinat pe tânărul din Stănișești să ia o decizie care avea să fie de bun augur atât pentru sine, cât mai ales pentru zecile de semeni loviți crunt de soartă. Atunci a fost momentul când s-a decis să-și facă propria fermă de măgărițe. Misiune la fel de grea, în contextul în care nu găseau măgărițe cu pui. A căutat, fără succes, prin tot Ardealul, unde aflase că se mai cresc măgari. Apoi, s-a concentrat pe căutarea mai în detaliu în zona județului, reușind, într-un sfârșit, să dea de niște crescători din Glăvănești și de pe la Ardeoani. În câțiva ani, a reușit să crească șeptelul la câteva zeci de animale. Și nu neapărat pentru că oamenii s-ar repezi să cumpere lapte de măgăriță. Dimpotrivă. De când s-a făcut bine, Ionuț a decis să-i ajute pe zecile de români care-i bat la poartă, zi și noapte, în căutarea leacului miraculos. Admite că nu a făcut din asta o afacere, deși cheltuie fantastic de mult cu îngrijirea animalelor. Iar, statul nici nu se grăbește să-i sprijine pe întreprinzătorii din acest segment. Aici, s-ar cuveni să precizăm că, de profesie, fermierul de la Mărgineni este constructor și o mare parte din zi și-o petrece pe șantierele unde lucrează cu o echipă de meseriași. Prin urmare, marea familie de măgăruși se încadrează în zona hobby-urilor, a pasiunii față de animale, dobândită încă de pe vremea când era copil. Cert este că, în prezent, numărul de animale a crescut atât de mult încât fermierul a fost nevoit să mute o parte dintre patrupede la câțiva kilometri spre Moinești. Deși stă mai toată ziua departe de draguțele animale, sarcinile revenindu-i soției și câtorva ajutoare, Ionuț, devenit tată între timp, nu și-a propus nicio clipă să renunțe la urecheatele sale preferate, continuând să le crească. Și asta în speranța că pasiunea va deveni o afacere în toată regula. Interesant este că și-a „botezat” toate simpaticele animale. Și mai fascinant este că le știe pe fiecare, după nume: Margareta, Gina, Coca, Pușa, Nicoleta, Doina, Găbița, Marcela, Roza, Veverița, Rândunica ș.a.m.d. Peste tot „haremul”, guvernau doi masculi, Costică, „măritat”, între timp, și mai junele Jan, urmaș de cinste.
Minunile
Din păcate, puțini au aflat că, taman lângă Bacău, s-ar afla un femier pasionat de creșterea măgarilor. Ar fi fost un prilej perfect pentru părinți să le arate copiilor că este o ființă reală personajul biblic pe care Iisus a intrat, călare, în Ierusalim, sau animalul îndărătnic din poveste ori imaginea animată din desene. De altfel, Ionuț nici nu prea cunoaște lume și nici nu și-a promovat pasiunea, cu toate că mijloacele media s-au diversificat, în ultimele decenii, fiind aproape la îndemâna oricui care posedă un telefon mai deștept. Cu toate acestea, la poarta sa, bate lume venită de peste tot, din țară. Milos din fire, Ionuț i-a ajuta pe toți, mai ales dacă, în trista poveste, erau implicați copiii. Bunăoară, își amintește cum a fost trezit, în toiul nopții, de un domn, în vocea căruia i se citea disperarea. „Om așezat la casa lui, cu trei copii, dintre care unul avea un handicap, iar ceilalți doi sufereau de ceva foarte grav. Era atât de stresat omul acela încât, în trei ore, era deja la ușa mea. Venise într-un suflet, cu mașina proprie, deși avea permisul suspendat. Imaginați-vă ce disperat era acel părinte, dacă a riscat totul pentru copiii săi”, povestește tânărul Ionuț. Mai aflu și despre un alt copilaș care, ani la rând, a fost nevoit să umble cu tubul de oxigen, inclusiv la școală. După o cură de câteva săptămâni, a renunțat la „plămânul artificial”, ulterior apucându-se de … fotbal. „Domnule, eu nu sunt medic, dar de ceva sunt sigur: m-am făcut sănătos, dar și alții care, dacă vor, o pot confirma. Din păcate, lumea tot nu pune preț pe asta, deși se știe că ajută foarte mult la imunitate, atât la copii, cât și la adulți. Nici măcar acum, în pandermie, oamenii nu caută alternative la medicină. Recunosc că, înainte de începerea școlii, au venit părinți ca să le dea copiilor lapte de măgăriță pentru a-i întări, mai ales că unii micuți încă nu pot face vaccin. Cred că și adulții care refuză să se vaccineze ar putea apela la asta”, este de părere crescătorul de la Mărgineni.
În Occident, vedetă, la noi, subiect de pițipoance
Să mai reținem că, în Occident, de pildă, virtuțile banalului, în esență, lapte de măgăriță, sunt pe deplin recunoscute, produsul fiind extrem de apreciat. Pe rafturile vesticilor se găsește inclusiv ciocolată cu lapte de măgăriță. La noi, în schimb, lumea este mai atrasă de produsele bine „marketate” care doar amintesc de prezența miraculosului lapte. Am regăsit laptele de măgăriță în comerț, sub diferite forme și, evident, la prețuri pe măsură. Astfel, din supermarket, poți cumpăra clasica sticluță, de 250 de mililitri, cu lapte de măgăriță, iar, din farmacii, capsule cu lapte de măgăriță, gel de duș cu lapte de măgăriță, șampon pentru părul deteriorat, evident, tot pe bază de lapte de măgăriță, masticabile cu lapte de măgăriță, cu albastru de metilen, sau ser cu acțiune antibacteriană și antiinflamatorie, procesat în laborator, din lapte de măgăriță etc. Doar mămicile mai responsabile, cu prunci bicisnici, mai caută un tratament 100 la 100 naturist, și câte un bolnav fără leac, un sportiv sau vreo clientă excentrică, în căutarea unui…ten perfect. Și cam atât.
Un dar de la Dumnezeu, ignorat de oameni
Inutil să mai amintesc despe virtuțile laptelui de măgăriță (apropiat la gust și compoziție cu cel matern). Oricine poate lesne afla detalii, la o simplă căutare pe internet, evident, răsfoind cu atenție sursele acreditate. Subliniez doar vechimea milenară a utilizării laptelui de măgăriță, grație calităților sale incontestabile. Dar și un detaliu peste care nu trebuie să treceți: laptele nu trebuie fiert, pentru a nu-și pierde din virtuțile formidabile. Asta pentru că laptele de măgăriță nu conţine bacterii, deci nu trebuie pasteurizat. Dacă, totuși, apucă și fermentează, poate fi folosit cu succes sub formă de iaurt, de cei care nu tolerează … lactoza. În rest, s-a dovedit a fi un teribil dușman al „colesterolului cel rău”, fiind foarte bogat în vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E), în Omega 3 şi Omega 6. Prin urmare, susține organismul afectat, în special, în zona hepatică, dar cu rezultate uluitoare și în tratarea astmului, a eczemei sau a psoriazisului, a bolilor gastrointestinale, la copiii foarte mici etc. Specialiștii mai spun că și în cazul bolilor canceroase (mai ales, la colon și tegument), au fost rezultate neașteptat de bune. Sănătate peste poate!
