Nascuta in Bacau, pe 31 octombrie 1961. A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii &#8222Al. I. Cuza” din Iasi, promotia 1984. Consilier juridic la UJCOOP, prin repartitie guvernamentala, pana in 1992. Consilier juridic la BCR – 1992-1993. Decembrie 1993, numita la Curtea de Conturi, cu un mandat de sase ani, urmat de un altul, nefinalizat. 1999- presedinte al Colegiului Jurisdictional al Curtii de Conturi. 2003, Tribunalul Bacau, sectia Comerciala. 2004 – decembrie, la propunerea Curtii de Apel este numita, cu delegatie, presedinte al Tribunalului Bacau. Dupa concursul sustinut la Institutul National de Magistratura, este numita presedinte al Tribunalului Bacau, de catre CSM, pentru un mandat de trei ani.

– Doamna presedinte, astazi se sarbatoreste Ziua Europeana a Justitiei Civile. Ce presupune transparenta in justitie si cum este ea marcata la Bacau?

-Transparenta in actul Justitiei trebuie sa fie foarte clar legiferata, deoarece noi, fiind oameni de drept, oameni care aplicam legea prin institutiile specifice, nu putem sa excedem parametrilor legali. Actualmente, prin normele interne, prin regulamente si prin intentia clara a ministerului, a CSM, este evident ca este nevoie de mult mai multa transparenta in justitie si suntem si noi invitati la acest act foarte important, dar aceasta atitudine trebuie completata si de norme foarte clare, dupa cum am spus de la inceput. Am sa va dau un exemplu: in ceea ce priveste procedurile, penala si civila, in cazul cand decizia se ia in camera de Consiliu, ea se pronunta in sedinta publica, publicul nu stie foarte clar ce inseamna sa judeci in aceasta camera si sa se pronunte in sedinta publica. Toate aceste aspecte trebuie cunoscute si aduse la cunostinta publicului. De asemenea, din punctul meu de vedere mai suntem inca tributari reziduurilor din urma. Si mai este o problema, in primul rand justitiabilul trebuie sa stie clar de ce este chemat in fata instantei. De aici porneste transparenta in justitie. Atata timp cand justitiabilul nu stie pentru ce vine in fata Justitiei, este o totala lipsa de respect fata de el. Apoi justitiabilul trebuie sa stie cum se poate apara. Sigur, exista institutia avocatului, insa vin in instante foarte multe persoane care nu au o cultura juridica, nu cunosc notiuni simple de drept. Este aproape dureros sa vezi in instanta ca omul acela, de la care tu primesti salariu, din taxele si impozitele pe care el le plateste, nu stie ce-i cu el, nu stie ce trebuie sa faca, cum sa vorbeasca, cand sa vorbeasca. Aici este dovada transparentei, cand judecatorul trebuie sa gaseasca acel limbaj si acel ton pentru a nu-l speria. Apoi mai este un aspect, oamenii trebuie sa stie, sa cunoasca stadiul dosarului, modul in care a fost solutionat. Vedeti, noi am tarait acest obicei de a-l pune sa faca o gramada de cereri, de memorii, de a sta ore intregi pe la usi sau la arhiva. Este dreptul lui sa stie tot ceea ce il priveste pe el si speta pentru care a venit in instanta. La toate nivelurile. Putini au acces la internet sa vada ce solutie s-a dat in dosarul care il priveste. Este un pas inainte, insa nu este suficient. Dar, sa revenim la Ziua Portilor Deschise de astazi. Exista o perceptie ca Justitia este o institutie oculta, ceva la care nu se poate ajunge. Aceasta este perceptia omului de pe strada. Se spune ca este bine sa nu ajungi aici, sa ocolesti cladirea, sa nu ai de a face cu oamenii de aici. Ei, Ziua Portilor Deschise intentioneaza sa creeze o apropiere intre cetatean si lucratorul din justitie. Sa vada cum se lucreaza, care este traseul unui dosar, dar mai ales sa vada ca si noi suntem oameni, care rad, glumesc, suntem normali. A fost acest mod de a rupe justitia de restul lumii, vezi doamne, sa nu fie influentata de anumite grupuri de interese, de interese politice. Judecatorul a fost rupt, oarecum, de lume. Este o persoana care are atributiuni speciale, dar el face parte din lumea cotidiana, pana la urma. Persoanele care vin in vizita vor fi insotiti de magistrati, de alt personal calificat, in grupuri mici, sa ne vada la lucru.

– Sunteti prima femeie numita presedinte al Tribunalului Bacau dupa Revolutie. Aveti complexe, intr-o lume, se spune, mai mult apanajul barbatilor?

– Nu, nu am nici un fel de complexe. Din acest punct de vedere chiar nu am complexe. Consider ca talentul de a fi un bun conducator, un bun manager il poate avea si un barbat si o femeie, cu atuu-rile specifice pentru fiecare in parte. In mod cert, avem moduri diferite de a aborda problemele, este demonstrat stiintific. Este posibil ca barbatii sa abordeze problemele mai direct, iar femeile in alt fel, cu un zambet, cu o gluma, insa rezultatul trebuie sa fie acelasi. Nu am complexe, mai ales ca aici majoritatea suntem femei.

– In aceasta perioada, justitia trece printr-o perioada de mari transformari, mai ales ca, in acest domeniu, afirma oficialii Uniunii Europene, mai sunt multe de facut in vederea integrarii. Care sunt acum problemele Justitiei?

– Prima mare problema a Justitiei pe care am mostenit-o este bugetul, finantarea. Este un sistem care sufera de o subfinantare cronica. Banuiala mea este ca bugetul pe 2005 a fost la jumatate din cel necesar. Ceea ce este mult mai grav este ca, prin legi speciale au fost acordate drepturi salariale, de la judecator pana la ceilalti salariati, iar pentru aceste drepturi banesti care li se cuvin nu au fost alocate fonduri. Drept pentru care am fost pusi in situatia hilara, stupida de-a dreptul, de a da in judecata Ministerul pentru a ne obtine banii, in conditiile in care noi stiam ca ministerul are toata disponibilitatea ,insa nu are banii necesari. Cred ca trebuie mare, foarte mare atentie cand se face bugetul pe urmatorul an. Si apoi mai este o problema, nu inteleg de ce taxele de la noi se duc la bugetul local. Este un mare mister.

A doua mare problema este lipsa personalului. Parerea mea este ca numarul judecatorilor trebuie dublat in mod cert, pentru a face o justitie cu simt de raspundere pentru justitiabilul nostru. Si la fel si la personalul auxiliar, ca sa nu mai vorbesc de personalul economic. Sincer nu stiu cum merge sistemul. Si nu este vorba numai la Bacau, ci de toata tara. Am sa va dau un exemplu: la Judecatoria Podu Turcului, toti judecatorii sunt cu delegatie. Pleaca de la Bacau, de la Onesti sau Moinesti pentru a intra in instante. A treia problema mare, mare, a Justitiei este inconsecventa legislatiei. Intentia politica, din pacate, nu este finalizata, institutii fundamentale cum este cea a proprietatii nu este nici clara si nici bine definita, si daca o institutie cum este cea despre care am pomenit, de la care pornesc toate celelalte consecinte de drept nu este batuta in cuie, avem o mare problema. Daca proprietatea ar bine, bine definita si legiferata si cu sanctiuni, atunci nu am mai fi in situatia de a merge doar pe flerul sau experienta judecatorului.

– Justitiabilii, cei care apeleaza la buna judecata a celor investiti sa o imparta, acuza uneori, si sunt sigur ca si dumneavoastra ati auzit, ca nu intotdeauna o si primesc. Cum comentati aceste afirmatii?

– Aceasta este o problema de cand justitia. Aici sunt doua parti cu interese contradictorii. In mod clar nu poti multumi si o parte si pe cealalta. Cel care este nemultumit este…nemultumit. Acesta este primul aspect de la care se pleaca. Apoi, justitiabilul poate fi nemultumit de modul in care s-a desfasurat procesul, de cate termene a avut parte, ca au fost mai mari sau mai mici (acum se pune foarte mare baza pe celeritate), la un moment dat reclama ca termenele au fost prea scurte, alteori ca au fost prea lungi. Este, in alte cazuri, nemultumit ca nu i-au fost administrate toate probele, ca nu i-a fost trimisa hotararea etc. De unde mai provine nemultumirea justitiabilului? Unu, cadrul legislativ este imperfect, doi, nu are cultura juridica necesara minima, trei, sunt inca, dincolo de aparente, putini avocati si prea multe cauze pe rol. In tarile dezvoltate, si nu iau decat exemplul Ungariei, Cehiei, Poloniei, avocatii au timpul necesar inainte de procese, munca de avocat se face inainte de a intra in sala. La noi, imediat se intra in instanta, nu stiu ce au de facut, nu intreaba, noi nu avem o alta institutie care sa-i ghideze si, atunci, normal ca este nemultumit. Sunt apoi chestiuni procedurale, la un moment dat nu mai poti face nimic, si omul nu intelege ce ai cu el, de ce il amani, de ce nu il lasi sa vorbeasca. Nu exclud nici faptul ca se intampla sa fie magistrati obositi, nervosi, tracasati, prea incarcati, sa aiba si stari mai dure, sa nu mai aiba rabdare sa-i explice ceea ce il intereseaza. Eu incerc, si tot timpul am spus, pe primul loc este justitiabilul. Stim ca nu se poate totdeauna asa, insa incerc sa le insuflu colegilor mei acest principiu. Cat reusim, este o alta problema.

– Judecatorul este inamovibil, deci nu poate fi tras la raspundere pentru deciziile lui, insa o parte din decizii sunt anulate de instantele superioare. Inseamna ca nu a judecat cu dreapta masura?

– Instantele superioare tocmai de aceea exista. Exista, deci, dreptul la atac. Pentru ca legea este interpretabila. Pornind de la acest principiu, judecatorul trebuie lasat sa judece, sa interpereteze legea asa cum considera el de cuviinta. Se spune ca el nu se supune decat propriei constiinte, legii si lui Dumnezeu. Mai este o problema. Vedeti dumneavoastra, pe parcursul unui litigiu judecatorul trebuie sa vada daca sunt respectate normele procedurale, daca este in termen, daca litigiul nu mai face obiectul altui dosar samd, dupa care stabileste care este situatia de fapt. Aici este talentul judecatorului, sa scoata de la justitiabil ceea ce este esential, ce a determinat situatia de fapt, de ce probe este nevoie, si sa incadreze litigiul corect in normele de drept. Am vorbit de talent, de experienta ,de pregatire ,insa pentru a nu-l lasa singur sa decida sunt aceste cai de atac. Instantele superioare verifica si stabileste daca s-au respectat toate normele procedurale, daca au fost administrate toate probele, daca a incadrat corect cauza in normele existente. La o cale de atac sunt mai multi judecatori decat la prima instanta. Aceasta este ratiunea si din punctul meu de vedere este absolut corect.

– Doamna presedinte, s-a vorbit si se vorbeste de ingerinta politicului, a unor persoane cu functii in administratie, in actul justitiei. Cat adevar exista aici, mai ales ca unele sondaje arata ca increderea in justitie este in scadere?

– Eu am sa va spun ceva. Am fost presedinta la Colegiul Jurisdictional al Curtii de Conturi, unde litigiile erau mult mai putine, dar acolo noi judecam directori, contabili, sefi de mari institutii. Nici acolo, nici aici, eu nu am primit telefoane cu iz politic sau sa mi se sugereze sa iau o decizie sau alta. Fie s-a incercat pe alte cai, s-au pus intrebari de tatonare, iar raspunsul meu a fost negativ. Probabil ca trebuie sa ai si o anumita aplecare spre obedienta, spre asa ceva. Atata timp cat se stie ca nu se poate, nu se poate! Sa stiti ca am si eu simpatii politice, fata de anumite persoane, si pozitive si negative. Sunt om, insa aici trebuie sa fii judecator. Si atat. Mi s-a intamplat ca unei persoane pe care o simpatizam sa-i dau o hotarare nefavorabila, sau invers. Aici trebuie sa spui, nu ma intereseaza persoana. De aceea Justitia este legata la ochi, nu trebuie sa vezi persoana, ci cauza.

– Vorbim mereu de celeritate in actul Justitiei. De ce, in unele cauze, procesele dureaza ani si ani? Se cheltuie bani si timp, iar deciziile nu justifica, in unele cazuri, aceste amanari.

– Da, este adevarat. Si nu am sa neg faptul ca un judecator care are 100 de dosare pe masa, acele pe care considera ca nu le poate scoate in pronuntare, le mai amana. Un judecator trebuie sa fie sigur pe decizie, deoarece daca a luat decizia, nu mai poate reveni asupra ei. A trecut-o in condica, este gata, chiar daca dupa 10 minute isi da seama ca poate a gresit. De aceea as vrea sa pot spune ambelor parti ca atunci cand un judecator a amanat pronuntarea o face doar pentru a nu gresi. Judecatorul trebuie lasat sa judece. Problema este ca se intra cu prea multe dosare in pronuntare. Exista si situatii cand una din parti cere tot timpul amanari, ba pentru un martor nou, pentru o proba, mai are ceva de adus. El are dreptul sa ceara acest lucru. Pana legiuitorul nu va interveni si in acest domeniu, nu se poate face nimic. Este un drept, si trebuie respectat. Atat al judecatorului cat si al justitiabilului. Este de preferat ca un dosar sa se judece cat mai reprede, judecatorul are proaspat in memorie toate &#8222chichitele” dosarului, iar cei in cauza ajung mai repede la instanta si primesc o solutie. Vinovate de aceste amanari sunt ambele parti, daca putem discuta de o vina.

– Vezi aproape zilnic, in instanta, pe masa judecatorilor, zeci de dosare pe care trebuie sa le judece. Are acum Tribunalul Bacau personalul necesar pentru ca actul de justitie sa nu fie viciat din lipsa timpului necesar pentru ca fiecare dosar sa fie analizat corect?

– Am mai spus-o. Nu avem, nici vorba nu avem personalul necesar. Pai, daca la mine, la sectia Civila, un judecator lipseste si unul are o problema, ca oameni suntem, mie mi se blocheaza sectia. Este dramatic ceea ce se intampla. Pur si simplu dramatic. Si apoi intervine aici si pozitia Institutului National de Magistratura care a devenit extrem de sever, astfel ca cei care merg la examene primesc teme de parca ar fi absolvit acest institut. Sunt putine sanse in perioada urmatoare ca aceste situatii sa fie rezolvate.

– Este judecatorul roman platit corespunzator pentru a fi ferit de o eventuala incalcare a juramantului si a menirii lui?

– Aici sunt doua puncte de vedere. Un punct de vedere este acela care face apel la salariul mediu pe economie. Daca judecam pe acest criteriu, judecatorul roman are un salariu bun. Comparativ, insa, cu alte tari, si nu fac apel la Germania, salariile sunt foarte mici. Sunt foarte mici, fata de statutul, cantitatea muncii, stresul, importanta si riscurile meseriei. Putini inteleg ca noi nu suntem judecatori doar la serviciu, la Tribunal sau la Judecatorie. De multe ori ne trezim din somn si dam solutii. Mergem pe strada, la o zi aniversara si dam solutii. Vi se pare ciudat, insa acest creier pe care il avem functioneaza asa cum stie el sa functioneze. Si daca el vrea sa mearga pe un dosar sa-l solutioneze cand mergem pe strada, el atunci lucreaza si fabrica acea solutie pentru acel dosar. Noi nu ne oprim niciodata din activitate. De multe ori ,in familie, in cercuri de prieteni parem anormali. Insa nu este asa, din cauza volumului mare de lucru suntem permanent culpati la problemele noastre, la dosarele de pe masa, la justitiabili, la diferite cauze extrem de complicate. Nu, din punct de vedere al salarizarii mai avem multe de facut. Da, cred ca se mai pot intampla accidente de coruptie. Si nu este vorba numai de justitie, este vorba despre oricare alta institutie de control social.

– Cum sunt repartizate dosarele spre judecare? Aleatoriu, dupa alfabet, dupa cum este mai ocupat un judecator sau altul? Care este procedura standard?

– Dosarele, cel putin de cand sunt eu presedinte, din decembrie 2004, se repartizeaza numai aleatoriu. Este foarte usor de explicat si de aceea nu voi insista. Dosarul ajunge, prin judecatorul de serviciu sau prin posta (dar si prin alta filiera), dupa care este repratizat la seful de sectie care pune viza pe el, dupa care merge la grefierul sef de sectie, care il introduce in calculator si acesta, pe baza programului, isi face treaba si repratizeaza dosarul la un judecator, la un complet etc. Nu poate nimeni interveni. Este, deci, o repratizare aleatorie, si acest lucru este foarte important de stiut.

– Care este relatia dintre presedinte si judecator?

– Este o relatie cu totul speciala. Si aici as vrea sa se inteleaga un lucru. Eu nu pot sa dau nici unui judecator, nici un fel de indicatie pe dosar. Eu ma pot uita in orice dosar vreau, pot sa cer un dosar pentru consultare, pot sa vad daca ceva nu este in regula. Atat. In extremis pot sa-i spun unui judecator, dar colegial, fara a-i impune, vezi ca acolo parca nu ai mers pana la capat, nu ai exploatat suficient prevederile legii. Doar atat. Daca el vrea tine cont, daca nu vrea, iar este bine. Eu nu am voie sa influentez judecatorul in dosare cu absolut nimic. Aproape toti care vin in audiente imi cer sa le rezolv o nemultumire fata de o hotarare. Eu nu pot sa intervin, nu pot sa iau masuri. Nu am atributiuni si nu am competente. Competente are doar Comisia de Disciplina a a CSM, pe care o poate sesiza oricine.

– Se vorbeste de mai multi ani de noua generatie de magistrati care poate schimba imaginea Justitiei. Sunt pregatiti cei care acced acum la scaunul de judecator pentru a-si indeplini menirea si crezul pentru care au ales aceasta profesie?

– Da, si eu sunt de acord ca noua generatie de magistrati trebuie sa schimbe imaginea justitiei. Insa si ei sunt conditionati de finantarea sistemului, de numarul de personal. Daca vor lucra in acelasi sistem, daca nu vor avea timp pentru ei si familii, pentru pregatire, pentru recreere, vor ajunge foarte repede in aceeasi situatie in care se gasesc o parte dintre judecatori care sunt acum contestati. Adica duri, insensibili, nu vor mai fi atenti la amanunte, la nuante. Imi pare rau, insa suntem fiinte limitate fiziologic si avem nevoie de o viata sociala, normala ,pentru a ne indeplini sarcinile si menirea noastra.Scris de Gheorghe Baltatescu

Alte articole