Puține destine din istoria cinematografiei americane sunt atât de improbabile, dramatice și spectaculoase precum cel al lui Duncan Renaldo. Astăzi, numele său este asociat cu eroul îndrăgit al Vestului Sălbatic, „The Cisco Kid”, primul cowboy televizat în culori. Dar începuturile sale au fost departe de a anunța o asemenea glorie.
Un copil fără nume, fără țară, fără familie
Renaldo a venit pe lume în România, dar nu și-a cunoscut niciodată părinții. Nu știa unde s-a născut, cum îl cheamă sau când era, de fapt, ziua lui. Mai târziu, avea să-și aleagă singur o dată de naștere: 23 aprilie 1904. Copilăria i-a fost o odisee tristă prin gospodării europene unde era primit, crescut, abandonat și iarăși luat în grijă—fără a ști vreodată cine îi era cu adevărat familie. La treisprezece ani era complet singur pe lume.
Visul american începe cu o minciună și o corvoadă
În 1917, disperat să ajungă în America, și-a falsificat vârsta și s-a angajat ca „coal passer” pe o navă cargo braziliană, S.S. Puget Sound, o muncă brutală, aproape inumană. Când nava a luat foc la doc în Baltimore, permisul temporar al tânărului imigrant a expirat—dar Duncan Renaldo nu a mai plecat. A rămas.
S-a angajat ca om de serviciu într-un studio de film, unde fascinația pentru platouri, actori și camere avea să devină poarta către noua lui viață. Avea un chip fotogenic, o prezență carismatică. În 1928, MGM i-a oferit un contract și roluri de „latin lover” în filme precum The Bridge of San Luis Rey sau Trader Horn.
Trăia, în sfârșit, visul american. Doar că… nu era în America legal.
Căderea: arestat, condamnat, uitat
Atunci când studioul l-a trimis în străinătate, Renaldo a mințit pe cererea de pașaport, pretinzând că s-a născut în Camden, New Jersey. Minciuna a rezistat câțiva ani. Până în 1933, când autoritățile i-au descoperit originea incertă.
A fost arestat, condamnat pentru sperjur și intrare ilegală în SUA, și trimis la Penitenciarul McNeil Island pentru doi ani. Drama era agravată de un fapt incredibil: niciun stat nu îl revendica. România a negat că ar fi român. Nu avea cetățenie, nu avea țară, nu putea fi deportat. Era, în esență, un om fără identitate.
Hollywood a întors privirea. Renaldo a dispărut dintre stele.
Dar nu toți l-au uitat.
Salvat de iubirea unei aviatoare legendare
Florence Lowe „Pancho” Barnes—aviatoare celebră, recordmenă, pionieră a aviației americane—l-a cunoscut în 1932 și s-a îndrăgostit profund de el. Deși era căsătorită, dragostea ei pentru Renaldo a rezistat tuturor scandalurilor și tuturor interdicțiilor.
L-a susținut cu scrisori, apoi a pornit într-o campanie națională în masca unui turneu promoțional aviatic. Oraș cu oraș, politician cu politician, Pancho a pledat cu o tenacitate fenomenală pentru grațierea bărbatului pe care îl iubea.
Efortul ei aproape supraomenesc a dat roade. În 1936, președintele Franklin D. Roosevelt i-a acordat lui Duncan Renaldo o grațiere completă.
Renașterea unui actor și nașterea unui erou
După eliberare, cariera lui Renaldo a stagnat pentru o vreme. Apoi, în 1945, a primit rolul vieții: The Cisco Kid. Personajul, inițial un bandit violent, a fost reinventat de Renaldo. A cerut ca Cisco să fie un fel de Robin Hood al Vestului—nobil, amuzant, curajos, protector al celor slabi.
Când serialul a trecut la televiziune în 1950, Renaldo a insistat ca fiecare episod să fie filmat în culori, chiar dacă aproape nimeni nu avea încă televizoare color. A intuit că serialul va rămâne în istorie.
Și nu s-a înșelat: The Cisco Kid a devenit un fenomen global, cu 156 de episoade difuzate în 20 de țări.
Un accident teribil și o revenire imposibilă
În timpul filmărilor, Renaldo a suferit un accident aproape fatal: un bolovan de recuzită s-a prăbușit prea devreme și l-a lovit în ceafă. Două vertebre rupte. Paralizie temporară. Medicii erau sceptici că va mai merge vreodată.
Dar, asemenea personajului său, Renaldo nu a renunțat. A revenit pe platou, a terminat sezonul și a continuat să joace rolul lui Cisco până în 1956.
Moștenirea unui om fără naștere, dar cu legendă
Duncan Renaldo s-a stins în 1980, la 76 de ani. După retragere, a trăit liniștit, departe de lumina reflectoarelor. Dar generații de copii au crescut uitându-se la el călărind calul Diablo, restabilind dreptatea fără violență, cu un zâmbet cald și un cod al onoarei rar întâlnit în westernurile epocii.
Pentru un om venit pe lume fără nume, fără țară și fără familie, traseul său este cu totul extraordinar.
Un orfan român, condamnat pentru imigrare ilegală…
Salvat de dragostea unei aviatoare neînfricate…
Transformat în primul cowboy-eroi din istoria televiziunii…
Și supraviețuitor al unui accident care l-ar fi putut ucide.
Duncan Renaldo nu a avut un început. Dar și-a creat singur o legendă.
