Bolnavii aparțin întotdeauna acelei categorii sociale care, cu durere în suflet, experimentează propria sărăcie: lipsa celei mai mari comori – sănătatea. Astfel, în ei se poate forma acel spirit atât de plăcut lui Dumnezeu. În deplină sănătate, uităm adesea că toți avem nevoie de dragostea semenilor noștri și a lui Dumnezeu. De multe ori trebuie să intervină boala sau moartea ca să ne amintim de acest lucru.
Duminica aceasta, prin intermediul Sfintei Evanghelii, ne pune în fața ochilor credinței imaginea unui om bolnav, respectiv un lepros. Acesta cu multă încredere, rugându-l și îngenunchind îi „înmoaie” inima lui Isus căruia i s-a făcut milă și întinzând mâna l-a atins și i-a spus: vreau, curăță-te!
Leproșii pe vremea lui Isus erau mult mai lepădați de societate decât în zilele noastre. Ei își târau viața de azi pe mâine fără nici un fel de îngrijire organizată. Însă o persoană, auzind de faptele minunate săvârșite de Domnul, și-a făcut curaj și împins de caritatea fraternă îl „apropie” de Isus. Cât sunt de valoroși acei oameni care îi duc pe alții la Isus! Dacă leprosul din Evanghelie nu s-ar fi întâlnit niciodată cu Isus, niciodată nu s-ar fi vindecat de boala sa groaznică. Din toate acestea reiese limpede obligația noastră creștinească de a-i conduce pe bolnavii noștri la Isus.
Îngrijindu-ne de cei bolnavi, avem și obligația să-i ducem la Domnul. El nu a schimbat nimic din atitudinea iubitoare față de cei bolnavi. În ostia albă (Sf. Împărtășanie), în fărâma de pâine, El și astăzi vrea să fie medicul și medicamentul nostru.
Leprosul pe care l-a vindecat Isus, nu a fost un om nerecunoscător. Acest lucru îl dovedește acea însuflețită propagandă cu care vestește miraculoasa sa vindecare. Frumos și nobil este să fim recunoscători față de medicul care ne-a îngrijit. Și mai frumos este dacă nu uităm să-i fim recunoscători și lui Dumnezeu. Din păcate recunoștința este o floare rară.
Așadar, să ne rugăm cu însuflețire la fiecare Sfântă Liturghie: cu adevărat vrednic și drept, de cuviință și mântuitor lucru este ca totdeauna și pretutindeni să-ți aducem mulțumire ție, Părinte Sfânt, atotputernic veșnic Dumnezeu. Amin.
Pr. Lucian Adam, Parohia Catolică „Sf. Francisc de Assisi” Bacău
