În Duminica a doua după Rusalii Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte şi pomeneşte în mod solemn şi special, pe toţi sfinţii români, amintind în felul acesta că neamul nostru s-a născut creştin şi este păstrător al credinţei celei adevărate. Sfinţii au fost şi sunt eroi ai Duhului Sfânt în viaţa pământească pe care o înfrumuseţează şi o întăresc luptând contra răului de tot felul. Ei sunt vitejii Bisericii, pe care o slujesc, o împodobesc şi o înalţă prin gânduri, cuvinte şi fapte de credinţă, de dreptate, de bunătate, de dragoste, de curăţenie, de răbdare, de smerenie, de veghe şi luptă continuă pentru desăvârşire. Sfinţii unui popor sunt dovada cea mai înaltă a credinţei vii, neschimbate, lucrătoare, aducătoare de roade a unui neam. Unii din aceşti sfinţi, cei mai cunoscuţi, sunt pomeniţi aparte peste an. Pe lângă ei însă avem o mulţime uriaşă de sfinţi care au rămas ascunşi vederii omului, dar nu şi lui Dumnezeu Atotştiitorul. Sunt cinstiţi martirii, mărturisitorii, cuvioşii, arhiereii şi voievozii, care neîncetat de-a lungul veacurilor au adus jertfă prinosul credinţei româneşti . Acum sunt cinstiţi deopotrivă şi „eroi ai credinţei”, dar şi „eroii neamului”, cei ce s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru apărarea credinţei şi a pământului strămoşesc, care au murit în închisori, în deportări suferind prigoane şi persecuţii din partea regimului comunist ateu.
Tuturor sfinţilor din neamul românesc, astăzi le aducem cinstire urmându-le exemplul vieții lor şi totodată ne rugăm către dânşii zicând: „Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ, mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos, ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie, cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup, mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă, şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună şi mântuitoare.”

„Sfinţii unui popor sunt dovada cea mai înaltă a credinţei vii.”

Pr.Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău

Alte articole