Istoria vocației sfântului Francisc din Assisi continuă să se facă auzită și în vremurile noastre. Probabil sunteți familiarizați cu ea. Francisc avea ambiții tipic cavalerești, de câștigare a popularității în orașul său, Assisi, dorind să-și confirme poziția socială de fiu al unui negustor înstărit. Dar în urma întâlnirii cu un lepros, Dumnezeu l-a pus în fața celor mai adânci frici personale pentru a-și înțelege propria dependență totală de Dumnezeu. Harul divin l-a făcut pe Francisc să renunțe la toate posesiunile sale, renunțare care i-a oferit lui Dumnezeu spațiu pentru a lucra mai departe în viața lui Francisc.
În evanghelia de astăzi avem o relatare similară, cu un sfârșit puțin diferit. Un om este dornic să obțină viața veșnică. A respectat cu strictețe poruncile lui Dumnezeu, așa că acum Isus îi propune o alegere radicală: să vândă totul și să dea săracilor, ca semn al dependenței totale de Dumnezeu. Din păcate, omul se îndepărtează, pentru că avea multe bogății.
Replica lui Isus este șocantă pentru discipolii săi. Cei mai mulți dintre evreii acelor vremuri considerau bogăția o binecuvântare, o garanție că Dumnezeu este de partea ta. Dar Isus spune: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății”. Isus evidențiază acest obstacol printr-o exagerare: „Mai ușor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”. Problema este că posesiunile pot atât de ușor să ne posede, ne pot ademeni cu gândul că nu avem nevoie de Dumnezeu. Esențialul este că numai Dumnezeu poate face imposibilul; o autentică urmare a lui Cristos și viața veșnică sunt darul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să ne deschidem harului și ajutorului său.
Este o realitate faptul că oamenii se înscriu într-un spectru larg, de la foarte bogați la foarte săraci. Dar trebuie să înțelegem că omul bogat din acest fragment evanghelic ne reprezintă pe fiecare. Acest text este în esență o istorie a vocației, indiferent de starea socială, de averea deținută sau de renunțările făcute. Calea spre împărăția lui Dumnezeu rămâne aceeași: ascultarea învățăturii lui Isus și deschiderea noastră spre puterea lui Dumnezeu. Pentru unii poate părea ca forțarea unei cămile prin urechea unui ac, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil.


PUBLICITATE

Pr. Cojan Marius,
CN Catolic „Sfântul Iosif” Bacău

Alte articole