Cuvintele lui Isus din evanghelia acestei duminici sunt pronunțate „după ce a ieșit Iuda”, care mergea la marii preoți pentru a-l trăda pe Domnul. Deci unul dintre apostoli, unul dintre cei doisprezece care i-au fost cei mai apropiați Mântuitorului timp de trei ani, merge pe calea lepădării de Isus, iar Isus spune că „acum este glorificat”! Ce legătură este între trădarea lui Iuda și glorificarea Fiului? Nu ar fi trebuit oare mai curând ca Isus să-l oprească pe Iuda?
Pentru ca Isus să fie glorificat, trebuie ca el să respecte libertatea omului, chiar dacă folosirea greșită a libertății poate duce la răstignirea celui nevinovat. Nu există glorificare fără libertate. Glorificarea este iubirea până la capăt, până la moarte dacă este nevoie, chiar și în cazul trădării. Isus vorbește mult înainte de pătimire, dar foarte puțin în timpul ei. Pe cruce, doar câteva propoziții au fost spuse. În rest, Domnul a tăcut, Dumnezeu s-a retras în tăcere. Glorificarea lui Isus nu a fost un strigăt de laudă, ci o ultimă privire de iubire îndreptată spre Tatăl ceresc și spre ucenici, înainte de a muri răstignit. Glorificarea este de fapt un pelerinaj spre tăcerea de pe Golgota, acea tăcere care-i însoțește pe cei care vizitează lagărele de exterminare și care îi cuprinde pe cei care intră în celulele temnițelor comuniste. Un astfel de lagăr și o astfel de închisoare au cunoscut nenumărate chipuri glorificate, eroi care au simțit zidurile și barăcile ca pe o poartă spre dumnezeire, ca pe un har special. Ceasul glorificării este ceasul sfințirii prin jertfa vieții, când nimeni nu mai pune la îndoială nici viața, nici cuvintele celui care moare. Nu întâmplător, centurionul a exclamat în momentul morții lui Cristos pe cruce: „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Atâta durere, pe măsura unei iubiri atât de mari!
Destinul atâtor oameni a fost asemănător cu cel al lui Isus, încât ne dăm seama că ceasul glorificării continuă și acum și va continua atâta timp cât ura îl va răstigni pe om, iar omul va putea răspunde urii prin iertare. O glorificare mai dureroasă, mai lungă și mai absolută nu există și nici nu se poate imagina.
Pr. Cojan Marius,
CNC „Sfântul Iosif” Bacău
