10 octombrie 2024
ActualitateDespre noile propuneri legislative cu privire la modificarea Codului Fiscal

Un subiect de actualitate, cu implicații majore asupra mediului de afaceri

Despre noile propuneri legislative cu privire la modificarea Codului Fiscal

Interviu cu Cătălin Hazaparu, Președintele COAL Bacău

-Așadar, domnule Hazaparu, ce consecințe credeți că ar putea avea asupra economiei și mediului de afaceri din România dacă noile propuneri legislative ar fi implementate? Și care sunt cele mai arzătoare prevederi, să spun așa, pentru mediul de afaceri?

-Aș vrea să încep prin a vă spune că noi, cei din mediul de afaceri, nu suntem cei care nu dorim să plătim taxe, ci dimpotrivă, vrem să punem umărul la dezvoltarea acestei țări. Vrem să plătim taxe, însă statul trebuie să înțeleagă că nu putem plăti mai mult decât avem, mai mult decât producem. Vrem să fim tratați ca un partener loial al statului. Noi conștientizăm faptul că ne aflăm într-o perioadă dificilă în care deficitul bugetar a atins cote alarmante și suntem pe cale să pierdem o parte importantă a banilor din PNRR, ceea ce nu este deloc confortabil pentru România.



Mai știm și că în aceste momente grele, când ne aflăm într-o perioadă post-pandemică și mai avem și un război la graniță, BNR face eforturi colosale pentru a ține în frâu inflația. BNR a majorat de mai multe ori dobânda de politică monetară, și efectul pe care l-a obținut este cât se poate de vizibil… rata inflației în România este una dintre cele mai mici din UE.

Aș putea spune că ne aflăm într-un cerc vicios. Pentru a diminua inflația, diminuăm consumul prin creșterea dobânzilor, făcând aproape inaccesibilă creditarea, însă pentru a colecta mai mulți bani la bugetul de stat avem nevoie de consum și astfel ajungem în situația în care suntem forțați de împrejurări să alegem răul cel mai mic. Noile propuneri legislative nu numai că ștrangulează mediul privat, ele chiar duc România într-o zonă neagră. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă 50% dintre IMM-uri ar falimenta în următorul an? Din noile propuneri legislative am extras câteva puncte mai arzătoare, nu că celelalte nu ar fi…

Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt următoarele: 1% pentru microîntreprinderile cu venituri care nu depășesc 300.000 lei, și chiar și aici apar excepții; 3%, pentru microîntreprinderile care: realizează venituri peste 300.000 lei; desfășoară activități corespunzătoare codurilor CAEN: 5821 – Activități de editare a jocurilor de calculator, 5829 – Activități de editare a altor produse software, 6201 – Activități de realizare a softului la comandă (software orientat client), 6209 – Alte activități de servicii privind tehnologia informației, 5610 – Restaurante, 5621 – Activități de alimentație (catering) pentru evenimente, 5629 – Alte servicii de alimentație, 5630 – Baruri și alte activități de servire a băuturilor, 6910 – Activități juridice pentru activități ale notarilor și avocaților, 8621 – Activități de asistență medicală generală, 8622 – Activități de asistență medicală specializată, 8623 – Activități de asistență stomatologică, 8690 – Alte activități referitoare la sănătatea umană. Bineînțeles că sunt mult mai multe, dar le vom aborda pe rând.

Cum vedeți această schimbare în contextul încurajării investițiilor și dezvoltării mediului de afaceri?

-Situația e următoarea: în cazul în care, în cursul anului fiscal, veniturile realizate de o microîntreprindere, cumulat, depășesc nivelul de 300.000 lei, începând cu trimestrul în care se înregistrează aceste situații, este aplicabilă următoarea cotă de impozitare, de 3%. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Dacă consumăm mai mult, trebuie să producem mai mult, și asta o putem face prin investiții. Prin încurajarea investițiilor, putem atrage mult mai mulți bani la buget decât prin economisire și creșteri de taxe. Din punctul meu de vedere, dacă am renunța la impozitul pe profit și ne-am limita doar la un impozit pe venit de 1% pentru întregul mediul de afaceri, încasările la bugetul de stat ar fi mult mai mari.

-Vreau să abordăm, în continuare, un subiect despre care se vorbește mult în ultimul timp: voucherele de vacanță. Știu că activați și în domeniul turismului și este un subiect care vă interesează. Așadar, cum evaluați potențialul efectelor economice ale acordării tichetelor de vacanță pentru salariații din sectorul privat? Cum priviți acest aspect: ca o investiție sau ca un ajutor? Ce măsuri specifice vedeți ca fiind necesare pentru a maximiza beneficiile acestei investiții în economia României, inclusiv în ceea ce privește creșterea forței de muncă calificate și reducerea costurilor fiscale pe angajat?

-Acordarea tichetelor de vacanță pentru circa 4,2 milioane de salariați din sectorul privat trebuie privită, clar, ca o investiție, o infuzie de capital în economie, nicidecum ca un ajutor. În 2009, când au fost introduse voucherele de vacanță pentru salariații din sectorul bugetar, în România existau cca. 6.000 de unități de cazare acreditate. Astăzi, numărul acestora depășește 20.000. Sigur, nu s-au construit 14.000 de unități de cazare, ci multe au ieșit din economia neagră și gri. Există principala componentă de sprijinire a sectorului turistic și HoReCa, pentru că cele circa 6,1 miliarde lei intră direct în aceste sectoare, dar, în același timp, sunt angrenate, pe orizontală și numeroase alte industrii. Pot fi antrenate circa 14 – 15 industrii, cu un efect multiplicator pe orizontală pozitiv. Industria petrochimică, a transporturilor, cea alimentară, serviciile, industria mobilei, textilei, sticlăriei etc. sunt tot atâtea ramuri care se pot dezvolta tocmai ca urmare a acestei infuzii de capital.

Astfel, la fiecare leu investit în vouchere de vacanță se poate întoarce în bugetul statului 1,12 lei, iar Produsul Intern Brut crește cu 1,51 lei. Mai mult, la aproximativ 65000 lei investiți în vouchere de vacanță se creează un nou loc de muncă. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre un efort financiar, ci despre o decizie cu multiple efecte benefice pentru economie. De asemenea, una dintre problemele principale cu care ne confruntăm astăzi este lipsa forței de muncă calificate. Avem nevoie de măsuri clare prin care să fidelizăm angajații, de măsuri care să permită  recuperarea fizică și psihică a angajaților care conduc, în final, la creșterea productivității muncii.

Datele statistice arată foarte clar că 40% din angajații din sectorul privat nu au mers în ultimii ani într-un concediu. Ori, în aceste condiții cum putem vorbi despre o productivitate a muncii ridicată? Apoi, eliminarea discriminării dintre salariații din sectorul privat și cei din sectorul bugetar trebuie să înceteze. Regulile trebuie să fie aceleași pentru toate categoriile de salariați, pentru că nu există salariați de categoria I și salariați de categoria a II-a. În ceea ce privește costul fiscal pe angajat, acesta este cel mai ridicat din Uniunea Europeană, de 40,85%., în condițiile în care media europeană se cifrează la 26%-27%.

Prin această propunere legislativă, reducem, indirect, presiunea fiscală pe angajat și creștem veniturile acestuia.  În încheiere, pot concluziona că pentru noi, cei care activăm în mediul de afaceri, e foarte important să avem un parteneriat corect și realist cu statul. Sunt convins că încurajarea investițiilor poate atrage mai mulți bani la bugetul de stat decât creșterea taxelor. De asemenea, văd acordarea tichetele de vacanță ca o investiție în economie, cu efecte pozitive asupra sectorului turistic și a altor industrii conexe. Susțin importanța reducerii costurilor fiscale pentru angajați și necesitatea de a oferi oportunități de relaxare și recuperare pentru forța de muncă.

 

 



spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri

spot_img