Margareta Nadolschi, ramasa singura dupa moartea sotului ei, astronomul Victor Nadolschi, traieste in Ardeoani. Dintr-o viata bogata spiritual si material, pe care aceasta femeie micuta si iute in miscari, pentru cei 83 de ani pe care ii va implini curand, a trait-o intr-o frenezie a cunoasterii si a experimentarii, nu a ramas mare lucru. Daca "mare lucru" inseamna pamantul, casa si apartamentul, miile de volume de literatura, arta si astronomie sau obiectele de mobilier pe care le-a avut, nu e gresit sa spunem ca a ajuns saraca lipita pamantului. Daca o privim, ii plangem de mila, insa daca o ascultam intelegem ca nu a trait degeaba si ca amintirile ar putea sa-i hraneasca sufletul inca opt decenii. "Nu mai am nimic, marturiseste Margareta Nadolschi. Mi-au luat tot." Dar eu nu am venit sa descalcesc disputa legata de terenul pe care l-a pierdut semnand documente pe care nu le-a citit cu atentie si avand incredere in rudele care nu aveau de gand sa-i poarte de grija, ci doar sa o deposedeze. Daca aceste rude au inselat-o, atunci si Fortuna s-a razbunat inselandu-le, caci Margareta Nadolschi s-a incapatanat sa mai traiasca 15 ani dupa semnarea actelor si, iata, inca pare in putere.
„M-au lasat fara mobila”
"Doamna Dospinescu mi-a luat cartea «Asteroizi si comete» si nu mi-a mai inapoiat-o", acuza batrana. Promit sa aflu cine e doamna Dospinescu si de ce nu i-a restituit lucrarea. Poate din dispret pentru varsta si starea celei care l-a acompaniat pe Victor Nadolschi si a fost eleva Agathei Bacovia? Stam de vorba afara, pe carare, caci nu putem intra in casa. Situatia e de-a dreptul hilara: noi, oamenii, stam in curte, tropaind de frig, iar cainii maidanezi, vreo sapte-opt, adunati de doamna Nadolschi de prin sat, stau in casa si privesc pe fereastra la noi, latrand innebuniti, ca si cum i-am face rau stapanei. Incerc sa aflu despre calatoriile ei, despre oameni si intalniri de demult, dar batranica se lasa greu convinsa. Mai mult decat gloria de ieri, o preocupa tradarea de azi: "«Doamna draga», «Doamna draga» si m-au lasat fara mobila cumparata de la Comertul Exterior! Biblioteca, sufragerie, tot mi-au luat", repeta ea, subtiindu-si buzele si clatind din cap. “Mi-au taiat stejarul, mi-au taiat rachita!” Traieste in casa batraneasca, fara lumina, fara televizor si, mai ales, fara o carte. Ea, cea care toata viata a trait printre carti. A avut apartament pe str. Iosif Cocea, a avut aici, in Ardeoani, casa si 9300 mp, cu iesire la strada principala, “a avut pamant si la padure”, spun vecinii.
„Popas printre insotitorii planetelor”
S-a terminat. Actul de donatie si cel de vanzare exista, se afla in dosar, la primarie, si nu pot fi ignorate. De altfel, chiar daca cineva ar ajuta-o sa se planga instantei, ce sa faca octogenara Margareta Nadolschi cu pamantul? Ea are nevoie de un pic de afectiune, de un foc vesel in soba, o portie de tocanita calda si o felie de paine. Spune in treacat, dand din umeri, ca si cum acestea ar fi lucruri minore: "Primavara, mai fac pilaf cu urzici, stevie, spanac… Cartofi fierti… " Pensia e modesta, dar o mai ajuta vecinii, cred, sper ca nu doar atunci cand in calendarul bisericesc sunt inscrise pomeniri ale mortilor. A lucrat in Iasi, Galati, Bucuresti, dar "si la raionul de partid, in Moinesti", afirma Silvia Sugar, o ruda careia batrana i-a donat 1.452 mp. Sustine ca i-a adus "paine feliata cu margarina dar, ajunsa in casa, i-au manancat-o cainii". Batrana pare ca nu o aude. Trecutul ii rasare brusc in minte si ridicand capul spre mine, spune cu mandrie: "Am lucrat la Ambasada Canadei, la Ambasada Australiei, am tradus din rusa, franceza germana si engleza, am scris carti, pe vremuri." Pare de necrezut, dar cea care sta in fata mea, imbracata intr-un paltonas ponosit, cu un fes de lana pe cap, traducea, pe vremuri, cartile sotului ei, astronomul si profesorul universitar Victor Nadolschi, si il ajuta sa scrie. Uneori semna alaturi de el, cum s-a intamplat in 1969, cand au realizat impreuna lucrarea "Popas printre însotitorii planetelor". Acum, nu mai semneaza decat in caietul de dictando, pentru painea pe care vanzatoarea i-o da pe datorie.
Fosta poarta, dinspre fosta viata…
“Nu accepta sa fie ajutata, se disculpa Victor Diaconu, edilul din Ardeoani. I-am trimis de mai multe ori mancare de la pensiune, asta-iarna, i-am adus doua carute de lemne si am vrut sa-i facem curatenie in casa, dar a refuzat.” Var exista, mana de lucru “aveam la 416, nu trebuia decat sa accepte sa-i scoatem lucrusoarele in curte, pentru o zi, dar nu a vrut”, sustine primarul. Sustine ca va mai face o incercare. Margareta Nadolschi nu mai are nici fantana. “S-a stricat, iar primaria nu vrea sa-i traga apa”, acuza Silvia Sugar. Vina balanseaza intre rude si autoritati, toti parand jenati, temporar, de starea octogenarei. “Acum nu mai am putere, dar inainte, aici, era gradina. Aveam straturi cu zarzavat, ceapa, salata, flori”, spune Margareta Nadolschi, raspunzand unei intrebari nerostite. Ne arata randurile de narcise care au supravietuit lacomiei timpului si oamenilor. In curtea care nu mai e curte, caci gardurile nu mai exista, a ramas cararea care duce spre locul in care era poarta si aceste flori galbene, pe care, iata, nu le-a vrut nimeni. Curand, va disparea si cararea.
Silvia Patrascanu
