Costica si Gheorghe Tufa merg alaturi pe soseaua din Colonesti. Au mai multe motive de bucurie azi: au mai prins un rasarit, au mai colectionat o stampila pe buletin si s-au intalnit din nou, ca fratii, sa-si spuna pasurile si sa depene ceva amintiri. Costica Tufa a ajuns in dreptul portii si printr-un semn ne arata ce simpatii politice are. „I-am primit afisul pe gard, spune mandru. Si m-am grabit sa-l si votez. La opt am fost in sectie. Trebuie sa te grabesti, la varsta mea.” Are 88 de ani, dar se tine bine, chiar daca e vaduv de ani buni, copiii i-au plecat prin lume si se gospodareste singur. Cu bucurie isi aminteste cum vota „cu ghioaga pe spinare” inainte de „marele razboi”. Mergea tocmai la Stanisesti sau la Podu Turcului ca sa voteze. Erau unii care il intrebau cui a dat votul, daca nu reuseau sa-l spioneze in cabina. Le raspundea ca-i treaba lui, chiar daca o incasa. „Acum, lumea s-a civilizat. Suntem foarte multumiti. Atunci, boierii faceau totul, trageau pe soarta lor. Eu tin minte ca eram cam cu liberalii. Pe urma am fost cu comunistii, iar acu” sunt, cum am spus, cu afisul de pe gard”. Mos Costica zice ca pentru el alegerea presedintelui a fost mereu „pe primul plan, oricare iesea. Trebuie sa-i zic la unul atataa daca o tine pe mama.” Gheorghe Tufa are 90 de ani si e mandru de buletinul lui „mazgalit cu stampile”. „Am votat de multe ori. Ori am asteptat ceva, ori nu, am mers la vot. Acum imi doresc sa avem liniste si pace.
[ad#stire] Pana acum, in 90 de ani, am dus-o bine.” Binele lui nea Gheorghe Tufa inseamna acum singuratate (copiii ii sunt imprastiati prin tara, tocmai in Constanta, Turnu Severin si Italia), 300 de lei pe luna, din care isi cumpara paine, cartofi, ulei si lumina. Si mai inseamna durerea de a-si vedea munca de peste vara irosita. „Greu mai muncim la porumb si nu-l cumpara nimeni. Il mananca gurlanii. Am votat sa se faca asociatie, sa dau hectarele acolo, sa le munceasca cineva”. (D.M., A.M.)
De la votul cu ghioaga, la votul civilizat
