Încet, pe negândite se strecoară în vârful picioarelor ideea aducerii în țară a sute de mii de muncitori străini, de preferință din afara Uniunii Europene, care să suplinească lipsa de forță de muncă locală. Pe ici – pe colo apar știri colorate despre muncitorii indieni care pun umărul la treabă, care muncesc, nene, nu ca românii noștri, ni se spune cu un zâmbet șmecheresc.

Nici nu trebuie să mai desenez manipularea, că se vede ci ochiul liber: românii nu mai sunt doriți pentru că nu pun osul la treabă și vor bani în vreme ce străinii, săracii, trebăluiesc din greu de dimineață până seară. Să mai adăugăm și că, pentru un muncitor străin adus de la mii de kilometri distanță, patronul trebuie să plătească, teoretic, mai mult decât salariul minim pe economie, bașca să suporte cazarea și mâncarea acestuia. Efort financiar, nene, nu glumă, cum ar veni…

În realitate, situația este puțin altfel. Pentru banii pe care trebuie să-i plătească indianului sau pakistanezului și pentru cazare și masă, angajatorul român se alege cu un sclav. Un sclav care va munci cât i se spune, fără să comenteze, 10-12 ore pe zi fără să fie, neapărat, plătit pentru orele suplimentare. De dormit va dormi în containere, de-a valma și va mânca ce i se va da, cu speranța că, la finele lunii, va trimite acasă niște bani. Nu știe limba, nu are cu cine discuta, nu are cine să-l apere împotriva abuzurilor. Dacă-i trece prin cap să se revolte, patronul îi desface contractul de muncă. Ce înseamnă asta? Expulzare automată pentru că fără contract, viza sa nu mai este valabilă. Dacă patronul decide să rupă contractul de muncă, este anunțat Serviciul pentru Imigrări, vin polițiștii, îl înșfacă și-l urcă în avion. Totul în decurs de câteva zile.

Când să faci contestație, când să ajungi la un Tribunal, cine să te reprezinte? Nu credeți? Luna trecută s-a petrecut cel puțin un caz în Bacău, cu niște muncitori din India. Patronul are cheia și lăcata, angajatul trebuie să se supună. Pe când cu un român, nu merge așa. Că e cetățean european și are drepturi. Nu-i dai banii sau îl pui să muncească mai mult decât scrie in contract?

Are posibilitatea teoretică să plece, să-și găsească de muncă in altă parte fără să-l caute poliția. Până la urmă, asta e șmecheria: decât să accepte plata unor salarii la un nivel decent, angajatorii români caută sclavi prin țări străine. Și se plâng că nu are cine să le muncească pe plantație. Și fac presiuni să se schimbe legislația pentru că iobagii români nu mai vor să presteze pe doi lei.