A mai trecut un secol fara sa observ. Pe la mijlocul celui repauzat, preotul din sat ne mai facea morala ca dam rar pe la biserica. Copii fiind, ne duceam la Paste, de Craciun, in rest, ma bucuram când venea cu Ajunul, cu Boboteaza. In biserica ne aduna pe toti lânga el, dupa slujba, si ne intreba de una, de alta, ne spunea povesti, iar la urma, asta asteptam, ne dadea bomboane si Eugenia. Când mergea pe strada, noi spuneam Saru’mâna, parinte, iar oamenii mari isi ridicau palaria cu aceeasi formula. Doamne ajuta!, raspundea, ii intreba de sanatate, de copii, de animale, oamenii se bucurau si povesteau seara acasa intâlnirea cu preotul. Om bun, un preot cum n-am mai avut noi de mult timp in sat. Era febra colectivizarii, satul era plin de lozinci scrise cu var pe garduri: “Gospodari…”, mai departe nu mai tin minte, doar acel cuvânt, ca era scris mare, cuprindea gardurile a doua gospodarii. “Ce facem, parinte?”, indrazneau oamenii. “Stiu si eu, sunt vremuri tulburi, vad tot felul de straini prin sat, aveti grija ce vorbiti, mai sfatuiti-va si voi”, le spunea parintele. Colectivul s-a facut, insa preotul nostru nu l-a mai prins, am auzit ca a fost luat intr-o noapte de o masina, condamnat si inchis pentru 10 ani. “A vorbit de rau partidul, colectiva”, sosoteau satenii.
Preotul Saracutu a revenit dupa multi ani in sat, beteag de un picior, dar la fel de vesel si sfatos, doar mai batrân, cu mersul greoi si cu privirea aruncata rapid in toate partile, ca un animal haituit. Nimeni nu indraznea sa-i puna intrebari.
A fost in secolul trecut. In cel de-al XXI-lea, preotii, cu ucaz de la vladica Daniel, pe semnatura, trebuie sa “slujeasca” in folosul fermierilor pentru ca ei, nestiutori cum sunt, nu pot atrage fonduri europene, nu stiu ce inseamna noua Colectiva, sa adune pamântul la un loc. “Saru’mâna, parinte!”, “Doamne ajuta, bade Costica, ai luat banii de la europeni? Vezi cum faci, neaparat sa treci pe la mine, ori ma gasesti la Bar, sa-ti spun cum se acceseaza, cu ajutorul Celui de Sus, niste fonduri la Masura 112, sau poate vrei pe 222. E floare la ureche, numai sa vrei. Sa spui o rugaciune inainte, faci de trei ori o cruce mare, te uiti in sus, la Domnul, dar cu convingere. Da Doamne inima si gânduri bune Uniunii Europene, da-le Doamne sanatate, bucurii, copii frumosi, iar mie sa-mi aprobe 100.000 de euro, ca-i ordin de la cei doi Inalti, Prea Fericitul si Prea Norocosul ministru, Domnul sa-i ocroteasca! Asa sa te rogi, bade!” “Fereasca-ma Sfântul, saru’ mâna parinte, dar ce sa fac cu banii? Vai de capu’ meu, n-am pamânt, n-am vaca, c-am vândut-o boalelor, mânca mult si nici lapte nu mai da, ca acum iau lapte de la Vasile, il stii, Sfiintia Ta”. “Pai, asta-i, crestine, iei niste bani pe cele doua masuri, una pentru pamânt si alta pentru vaci, faci o ferma mixta. Hai, Doamne Ajuta! Sa vii duminica la biserica, ca fac o slujba mare pentru cei vii.” Omul ramâne crucit in mijlocul drumului, se uita lung dupa preot, isi face cele trei cruci si pleaca in treaba lui, uitându-se iar si iar in lungul drumului, clatinând din cap: Cum slujba pentru vii?
