Ultima saptamâna a Postului Pastelui, Saptamâna Mare, numita si Saptamâna Patimilor, are menirea de a-i pregati pe credinciosii ortodocsi pentru Inviere. Pentru a simti bucuria pascala, credinciosii trebuie sa-si pregateasca atât sufletul, cât si trupul, inasprind postul macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. Dupa cum spune Sfântul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea, ca si peste cel care a venit inca din ceasul intâi la Hristos. Pentru Saptamâna Patimilor ar trebui sa ne reimprietenim cu unele traditii: pastrarea linistii spirituale, respectarea stricta a postului, interdictia unor importante lucrari casnice, ingrijirea locuintelor, curatenia prin curti, intreruperea provizorie a lucrarilor principale in câmp, confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare, taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori, impartasirea la biserica, iertarea reciproca intre oameni…

Har Domnului, in acest interval temporal, dar nici in imediata sa vecinatate, n-avem niciun eveniment electoral, asa ca-i vom vedea mai putin pe politicieni. Minciunile care vor asedia urechile noastre vor fi, si din acest motiv, mult mai putine. Asta inseamna ca vom injura mai putin, ca vom fi mai apropiati, macar cu vorba, de cele crestine. Este de asteptat ca, oameni cu bun simt cum ii stim, cuviosii politici sa plece acum aiurea prin cele strainataturi, sa nu le mai vedem moaca macar la slujba de Inviere. Culmea asteptarii mele: in aceasta saptamâna, Inalt Preasfintitul Patriarh Daniel sa arunce peste bord reflexele sale de politician, desi tare ma tem ca la sfânta slujba de Inviere ii va invita pe unii politicieni atât de aproape de dânsul, incât s-ar putea sa ne apuce teama c-ar vrea sa-i gazduiasca in sfântul altar. L-as implora pe Patriarh ca macar in aceste momente de sacralitate sa renunte la spiritul sau antreprenprial agresiv, dar stiu ca ruga ar fi zadarnica. Ma voi ruga Preabunului Dumnezeu sa le frânga delicat preacrestinlor Basescu si Ponta elanul de slobozire a unor mesaje „emotionante” de Sfintele Paste. Sa ne scuteasca macar de sfintele sarbatori de grija lor parinteasca. Oricât de pacatosi am fi, nu meritam, Doamne, macar câteva zile in care sa respiram un aer curat, lipsit de toxine politice? De sarbatori, acestia, si multi altii ca ei, ar trebui sa se retraga undeva, intr-o marea pustietate, si sa cugete, daca au aceasta facultate umana, la zisa Evanghelistului: „Ucenicii s-au apropiat de El, si L-au desteptat, strigând: <<Doamne, scapa-ne ca pierim!>>”(Matei, 8;25). Vorbele acestea ale ucenicilor lui Hristos stau, si astazi, pe buzele a milioane si milioane de români.