Triumful Simonei Halep la Wimbledon a fost unul mai presus de cuvinte. La drept vorbind, nu doar literele s-au adunat cu greu, ci și cifrele. Statistica s-a încoviat, la rândul său, sub loviturile Simonei. Prima reprezentantă a României care a triumfat în Grand Slamul londonez, un singur set pierdut pe toata durata turneului, 6-2, 6-2 în finala cu Serena Wiiliams („titanul” cu 23 de turnee de Grand Slam câștigate, unul în minus față de deținătoarea recordului, Margaret Court), o finală adjudecată în doar 56 de minute. Și apoi, cecul de 2,6 milioane de euro, plus un alt milion bonus de la sponsorul tehnic Nike. Cu așa cifre în jur, cuvintele își fac cu greu loc, nu? La drept vorbind, cuvintele au venit mai târziu. Și au fost la înălțimea succesului de la Wimbledon.

„Speech”-ul avut chiar pe teren, în fața tribunelor pline ochi și cel de la sosirea în România, imediat dupa aterizarea de pe „Otopeni”, în fața puzderiei de jurnaliști sunt confirmarea deplină. Simona a demonstrat, încă o dată, că, dincolo de lovituri și de cifre, știe să stăpânească și cuvintele. Nu a rostit fraze banale, dar nici nu a căutat să impresioneze. Totul s-a așezat firesc, de la amintirea sprijinului primit din partea propriei familii la importanța sfaturilor lui Ion Țiriac, „dure și mai puțin dure”, de la emoțiile pe care le-a trăit în timpul finalei la dorința de a cuceri o medalie olimpică anul viitor, la Tokyo, „motiv pentru care voi evolua la toate probele, pentru a avea o șansa în plus”.

Cel mai important moment al conferinței de presă derulate la Salonul Oficial de la Otopeni s-a consumat atunci când o jurnalistă a întrebat-o pe Simona Halep dacă va fi port-drapelul delegației României la Olimpiada de la Tokyo. „Vai, mulțumesc că ați adus vorba de așa ceva. I-am spus de câteva luni acest lucru (n.r. președintelui COSR, Mihai Covaliu) că mi-aș dori și aș vrea să ne și spună dacă e de acord”, a fost reacția Simonei Halep. Răspunsul pozitiv al lui Covaliu, un semn aprobator și energic din cap a fost, și el, mai presus de cuvinte.