25 aprilie 2024
CulturăCuvant pentru suflet

Cuvant pentru suflet

Ratiune si credinta

Pr.Dr. Ciprian CLOSCA, Parohia Izvoarele – Bacau

Asistam astazi, din nefericire, la un proces sustinut de demontare a credintei, promovat de diverse tendinte si teorii pseudo-religioase. Post-modernismul exceleaza printr-o multitudine de credinte ateiste. De la ura viscerala antieclesiala la extremismul religios unii ajung la a nu mai considera necesara existenta unui Dumnezeu personal: aDumnezeu da, Biserica nu!” sau aCredinta da, Dumnezeu nu!”.
Nici spectrul socio-religios romanesc nu face abstractie de la acest fenomen. Spatiul ortodox este considerat de unii tocmai bun pentru
a-si implementa erorile cu tenta religioasa, amagind pe cei instabili duhovniceste. Pseudo-religiile prolifereaza mai ales in perioadele de mari prefaceri sociale, de criza. Mutatiile si factorii sociali produc schimbari profunde in sensibilitatea multora. Unii oameni devin extrem de vulnerabili si pot abandona rapid credinta ancestrala, traditionala, in favoarea unui set de precepte in spatele carora se pot simti, mental, la adapost. Ei simt nevoia protectiei si apararii, cedand inaintea ofertelor de atasament si compasiune generos oferite, aparent dezinteresate, dar dublate de intentii religioase, de cei care-i abordeaza fie la locul de munca, fie pe strada, sau chiar la usile apartamentelor. Cei care sesizeaza capcana abil intinsa o fac destul de tarziu, atunci cand posibilitatile de evadare din spatiul claustrant al gruparii pseudo-religioase din care face parte devin aproape nule sau cu efecte personale si mentale dezechilibrante.
Efectele acestea sunt generate de falsul conflict si de tensiunea artificiala dintre ratiune si credinta, filosofie si teologie, stiinta si religie etc.
In societatea contemporana, adeseori, cuvantul acredinta” genereaza o ilicita congruenta cu acceptarea oarba, fara cercetare, a unor precepte religioase, consimtamantul fata de o teorie care ramane nedovedita stiintific, fiind binecunoscuta lozinca peiorativa acrede si nu cerceta”. Or, in Ortodoxie, credinta nu este ideologie, ci este incredere desavarsita, in cadrul unei relatii personale traite direct cu Hristos. Credem in El, deoarece Persoana Lui zamisleste in noi, prin harul Duhului Sfant, acest sentiment superior, credinta, care ne diferentiaza de regnul animal. Este acea marturisire dreapta a lui Dumnezeu pe care o exprimam intr-una din rugaciunile Bisericii (aCred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu care ai venit in lume ca sa-i mantuiesti pe cei pacatosi…”), caci harul lui Dumnezeu lucreaza numai in deplinatatea credintei adevarate, conditia esentiala a lucrarii harului. Numai in acest mod ratiunea poate fi eficient corelata cu actul credintei si invers. Credinta fara ratiune este sterila si fara finalitate rodnica, degenerand in bigotism si fanatism, iar ratiunea fara credinta se blocheaza la portile empiricului mundan. Creatia ni se arata ca un cifru care trebuie decodat pentru a-i intelege rationalitatea si pe Autorul ei: Dumnezeu: aCerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mainilor Lui o vesteste taria” (Ps. 18,1). Mantuitorul ne invata direct: aCercetati Scripturile caci acelea marturisesc despre Mine” (In. 3,39). Ratiunea trebuie sa se lase calauzita de credinta vie pentru a putea transgresa frontierele lumii tactile. Mai mult, Sf. Pavel ne arata ca aceste functiuni vor inceta in eshaton, ramanand in vesnica desfasurare doar iubirea care nu piere niciodata (I Cor. 13,13). Dumnezeu poate fi cunoscut numai prin iubire. Or, ratiunea trebuie armonios impletita cu credinta pentru a putea accede la cunoasterea superioara a lui Dumnezeu, Care ni Se reveleaza pe masura iubirii Lui.



Pelerinaj la Medjugorje

Pr. Iosif-Irinel IOSUB

Erau primele ore ale serii de 24 iunie ale anului 1981, in sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul. In acea zi, sase micuti scolari au fost martori ai unui eveniment unic si cu totul nou. Mergeau pe colina Podbrodo vorbind si jucandu-se asa cum fac toti copiii de seama lor. Dintr-o data au vazut muntele plin de lumina, arzand ca si cum ar fi luat foc. Erau curiosi sa vada ce se intampla dar in acelasi timp ar fi vrut sa fuga pentru ca le era frica. Atunci din lumina a iesit Sfanta Fecioara… Din acea zi, Regina Pacii, dupa spusele vizionarilor, continua sa apara transmitand omenirii mesajele sale de convertire si de pace.
Despre aparitii, despre vizionari si despre celelalte fenomene petrecute la Medjugorje s-au scris multe carti si articole. Unii autori (cei mai multi) vorbesc cu bucurie si fara frica de aceste lucruri. Altii, mai sceptici, lasa sa se vada in scrierile lor indoielile cu privire la cazul Medjugorje.
Pentru a-mi face o idee, am organizat un pelerinaj la Medjugorje (26 mai – 2 iunie) invitand in primul rand persoanele care lucreaza in spitale. Unii pelerini au calcat pentru prima data iar altii pentru a treia sau a patra oara pe acel pamant binecuvantat. Imi era frica ca acest pelerinaj sa nu se transforme intr-o excursie ca toate celelalte. Insa aceasta frica a disparut cu totul cand impreuna cu pelerinii am recitat rozariul pe colina aparitiilor, cand am parcurs calea Sfintei Cruci pe munte cand am vazut 25 de confesionale in afara bisericii unde preotii spovedeau sute de pelerini din nenumarate tari si mai ales intalnirea cu unul dintre vizionari care a avut o viziune in prezenta a 35-40 de preoti si un episcop.
Totul s-a petrecut in simplitate si normalitate incat numai ochii credintei au putut intrezari ceva din ceea ce se petrecea acolo. Pelerinii din toate colturile lumiia se simt atrasi de acea oaza de pace si rugaciune ca de un magnet. Am vorbit cu mai multi pelerini si am ascultat multe marturii in care primul lor drum spre Medjugorje a fost un drum al curiozitatii iar al doilea a fost un drum al credintei, al rugaciunii si al pocaintei. Acolo au avut loc adevarate minuni dar minunea cea mai mare, cea mai importanta este convertirea, intoarcerea la Dumnezeu. Oamenii care nu au calcat in biserica si nu s-au spovedit cu anii, acum nu mai pot trai fara Sfanta impartasanie oameni care nici macar semnul sfintei cruci nu-l faceau acum parca li s-a lipit rozariul de mana, si pana si noaptea adorm recitand suavele cuvinte ale ingerului Gabriel: aBucura-te Marie!” Oameni care inainte erau stapaniti de patima bauturii, a desfraului, a drogurilor si care iti provocau mila si repulsie, acum citesti in ochii lor stapanirea de sine, pe fruntea lor seninatatea, in zambetul lor pacea sufleteasca si bucuria de a trai, indiferent daca sanatosi sau paralizati in carucioare, tineri sau batrani care de abia pot face cativa pasi. Acestea sunt minuni pe care Dumnezeu le savarseste la Medjugorje prin Preacurata Fecioara Maria, Regina Pacii.
In incheierea acestui articol, constiinta ma obliga sa va descriu pe scurt un fenomen inexplicabil din punct de vedere rational, fenomen pe care l-au vazut toti cei care am mers la Medjugorje. Exista o statuie imensa din bronz a lui aIsus inviat” din sarcofag, opera a sculptorului Andrei Ajdic. Din genunchiul drept al crucifixului, incepand din anul 2006 curge un lichid miraculos despre care cercetatorii afirma ca este plasma umana cu grupa AB IV. Studiile efectuate la NASA asupra sf. Giulgiu al lui Isus Cristos de la Torino au stabilit ca are aceeasi grupa de sange AB IV.
Din genunchiul Mantuitorului se formeaza un fel de lacrima din 10 in 10 secunde asa cum se formeaza o lacrima in coltul ochiului uman. Cei care vad acest lucru imbratiseaza picioarele Domnului si de pe buzele lor am auzit cel mai des cuvintele: Isuse al meu, te iubesc, te iubesc scumpul meu Mantuitor. si din ochii pelerinului incep sa curga lacrimi…

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri