Ce definitie mai poate avea astazi cultura? Ce soarta mai are astazi cultura in Romania? Ce rol? Cum ar trebui sa fie ea in pragul integrarii in Uniunea Europeana, cand viteza trai(rii) s-a amplificat ametitor? La aceste intrebari au raspuns in fuga vietii scriitorii Ion Tudor Iovian, Ion Fercu, Viorel Savin, Alexandru Dobrescu si artistul plastic Cristina Ciobanu. Diferite, fiecare in parte, opiniile celor cinci oameni de cultura descriu fenomenul in complexitatea lui. Cultura azi? O Cenusareasa care serveste inutil la masa celor bogati sau o tipa moderna, imbracata cu hainele tranzitiei firesti spre mereu altceva?

Poetul Ion Tudor Iovian face parte din grupul pesimstilor sau in orice caz a celor pe care aceasta problema ii umple de ingrijorare. Din punctul sau de vedere cultura azi trece prin momente foarte grele: &#8222Sunt vremuri foarte proaste pentru cultura. Poate ca e si vina celor care trec din literatura si in literatura ca nu se fac intelesi, mai ales in limbajul critic au devenit foarte sofisticati si isi indeparteaza cititorii, unii. Poate e si vina celor din interiorul fenomenului cultural. Amenintata de globalizarea asta, eu nu prea vad bine cultura romana. Ca sa reziste trebuie sa fie oameni pregatiti care s-o apere si s-o sustina. Valoarea trebuie totusi sustinuta, aparata. Lumea se salbaticeste, nu mai vede, nu vrea sa mai vada. Si atunci? Trebuie si invatamantul asta cumva schimbat, sa fie pregatiti oameni, care sa se daruie mai mult culturii si sa se simta impliniti in cultura. Poate si cand societatea in asamblul ei se va insanatosi, cand acest cancer social va fi tinut sub control poate vom avea mai mult timp pentru noi, pentru poezie, pentru carti”. Dramaturgul Viorel Savin, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania – Filiala Bacau, pune degetul pe rana si vorbeste de o necesara relatie intre cultura si economic, invitand in acelasi timp pe omul de cultura sa se vindece de visare, in favoarea unui dram de pragmatism: &#8222Din fericire sau din nenorocire pentru unii conceptul de cultura acum capata un nou accent. Eu il consider pozitiv. Cultura fara economie, fara a tine cont de realitatile sociale, exista numai in mintile naive. In primul rand cultura trebuie sa serveasca la ceva. Cultura este o modalitate de a se exprima fiinta umana. Scriitorul este dator sa inteleaga ca tot ceea ce creaza el trebuie sa creeze in continuarea spiritului de supravietuire a speciei. Cultura trebuie sa raspunda comandamentelor prezentului si trebuie sa limpezeasca intrebarile pe care viitorul ni le sugereaza. Eu asa inteleg cultura azi”. Poetul si prozatorul Ion Fercu recunoaste in simptomele culturii ceva boli, dar are o filosofie foarte sanatoasa totusi cand vorbeste de acest fenomen: &#8222Cultura azi se afla intr-o normalitate a momentului. Fata de foarte multi oameni care sunt legati de condei, cum sunt eu ca ziarist sau ca om care mai scriu si niste carti, eu sunt profesor. Marele meu avantaj este ca sunt mereu in preajma, impreuna, cu niste adolescenti extraordinari de la care am invatat acest lucru elementar: cultura nu poate ramane la valorile ei pe care noi le numim perene, clasice. Cultura este un organism viu, are dreptul la propria ei viata. Ca un organism care traieste are anumite boli… Una dintre bolile ei fundamentale este tranzienta prea mare a valorilor pe care incearca sa le impuna. Este putin precipitata cultura de astazi dar e o normalitate atat timp cat informatia inclusiv cea culturala se dubleaza intr-o perioada extraordinar de scurta de timp. Este firesc sa intelegem bolile acestei culturi. Eu ma bucur insa pentru faptul ca aceasta cultura pe care unii nu o aplauda isi tine totusi radacinile in Platon, in Aristotel, in Socrates, in Goethe, in Dostoievski, in Eminescu. Dintre elevii pe care eu ii cunosc in acest liceu de provincie si care scriu in revistele noastre sunt cativa care sunt mult mai profunzi decat cel putin un sfert decat cei care-si spun scriitori in Romania”. Criticul iesean Alexandru Dobrescu ne ofera un punct de vedere clasic vorbind despre saracia cu care se lupta cultura in Romania dar subliniaza si un adevar nascut in aceste timpuri. Tihna. A disparut tihna fara de care nici macar iubitorul de cultura nu mai poate sa nu puna inainte de orice problemele materiale. &#8222Cultura romaneasca este saraca din punct de vedere material, spiritual nu este saraca, n-a fost niciodata. Cultura ar trebui sa insemne totalitatea valorilor spiritului. Dar in ziua de astazi nu mai conteaza, pentru ca scoala in primul rand nu mai are grija sa-i invete pe copii ca putem avea oricat de multi putem deveni niste oameni de afaceri intreprinzatori la culme, sa ne scaldam in averi dar nu-i destul pentru ca viata asta este una singura si e trecatoare si tocmai din pricina asta ar trebui sa ne mobilam si spiritul si sufletul. Scoala nu face nici o clipa lucrul asta. Scoala ii pregateste pragmatic pe copii, pentru profesii care aduc bani.Avem nevoie de cultura pentru ca nu suntem intregi fara ea, suntem niste jumatati de oameni. Singura frumusete adevarata este cea launtrica. Societatea noastra ne deformeaza, ne obliga sa ne muncim ca niste robi numai pentru a avea cu ce trai”. Apropiata de alte zone ale culturii, pictura si teatrul, Cristina Ciobanu prinde in cateva cuvinte intreg fenomenul. In opini sa, cultura astazi este &#8222dinamica, diversa, cu adresabilitate directa, tipizata, informatizata, supusa nevoilor de piata, sofisticata si simplista. Arta elitista dispare, in favoarea simplitatii explicite pentru a fi comercializata. Artistul trebuie sa se subordoneze cerintei de piata. Ritmul comunicarii, stereotipiile comunicarii de tip vizual si sonor s-au standardizat in produse de serie”.Scris de Laura Huiban

Alte articole