21 mai 2024
EvenimentCrestinii bacauani au luat lumina

Crestinii bacauani au luat lumina

In municipiul Bacau, startul ceremoniilor pascale a fost dat de credinciosii romano-catolici care au fost prezenti intr-un numar impresionant, incepand cu ora 21:00, la bisericile din cartierele bacauane. La Catedrala Sfintii Petru si Paul, ceremonia a fost prezidata de episcopul auxiliar de Iasi, Aurel Perca. Slujba din Noaptea Sfanta a inceput cu sfintirea focului. Dupa binecuvantarea focului a fost aprinsa Lumanarea Pascala de la care, la randul lor, toti cei prezenti si-au aprins lumanarile. Dupa ce biserica s-a umplut de lumina, s-a intonat Vestirea Solemna a invierii. Copii, tineri dar si adulti, au cuprins in mainile lor lumanarile si au inaltat catre cer rugaciuni si cantari. Cei prezenti au ascultat lecturile din Vechiul Testament; intre lecturi, asemenea regelui David, l-au preamarit pe Dumnezeu pentru lucrarile sale minunate prin cantarea Psalmilor. A urmat citirea epistolei dupa care s-a intonat Aleluia, cantarea care nu s-a mai auzit timp de 40 de zile la celebrarile liturgice din Biserica Catolica. Dupa Sfanta Liturghie, cu lumanarile aprinse, au pornit cu totii pe str?zile din cartier pentru a canta si a vesti bucuria ca Isus Cristos, Domnul si Mantuitorul nostru, a inviat.
Si crestinii ortodocsi au mers in numar mare la bisericile din Bacau. La miezul noptii, acestea au devenit neincapatoare. In majoritatea lacaselor de cult, slujba a inceput la miezul noptii. Preotii au iesit din altar cu Lumina Sfanta, iar apoi, credinciosii au inconjurat de trei ori biserica si au cantat impreuna “Hristos a Inviat!”. Slujba a tinut pana tarziu in noapte si nu putini au fost cei care au ramas pana la finalul acesteia. Apoi, fiecare s-a intors la casa sa pentru a fi martor al Invierii lui Hristos printre semenii sai si pentru a impar?i tuturor bucuria luminii pascale. (S. Filimon)

La sat, vesnicia inca mai palpaie tulburator de frumos

La Valea lui Ion, cu o ora inainte de miezul noptii, dealul care urca spre centenara biserica a satului, una dintre cele mai interesante bijuterii arhitectonice moldave, este luat cu asalt. Sute, sute, sute de credinciosi, veniti si din alte localitati, se indreapta catre biserica „Sf. Gheorghe” si spre cimitirul acesteia. E o atmosfera arhaica. Bun simt, tacere, smerenie, respect. Oamenii au uitat, macar pentru seara de inviere, de dusmaniile si necazurile cotidiene. La Valea lui Ion, sat istoric, vesnicia inca mai palpaie tulburator de frumos. Pana sa inceapa slujba preotului paroh Ioan Lupan, credinciosii se risipesc pe la crucile mortilor. Cimitirul, cu morminte pregatite de sarbatoare, arata ca o oaza de dragoste inundata de mii de lumini. E o scena de basm. O lectie pentru eternitate: de dragoste, de respect, de credinta. Se inalta admirabil, ca o veste sosita de la Ierusalim, vocea preotului paroh: „Veniti de luati Lumina!” in cateva clipe, biserica devine o frumoasa/mitica izbanda a Luminii. Iesim in curte. „Hristos a inviat din morti!…” Canta preotii. Canta dascalul. Canta insa si satul. Nu e show mediatic. Nu e decat spectacolul arhaic al unei simplitati care vine sincera din genele unei lumi care mai are inca repere autentice. Sunt si multi tineri. si copii. Sobri; si ei. in curtea bisericii, luminile, sutele de lumini, se cauta unele pe altele. Se gasesc. Se imbratiseaza rudele. Se imbratiseaza prietenii. isi zambesc oameni care nu s-au vazut niciodata. Se inconjoara biserica. Se intra iar in biserica. Liturghii, slujba. Tare frumos si sincer mai slujeste preotul Ioan Lupan. Pe rand, enoriasii se risipesc din nou prin cimitir. Duc Lumina sfanta la capataiul celor trecuti in eternitate. Se intorc in biserica. Canta impreuna cu preotul. Sau tac. E o tacere sublima. Mai ca-ti vine sa iei cu tine o felie de vesnicie din aceasta atmosfera sacra si sa pleci cu ea aiurea prin lume. Spre dimineata, fara sa li se citeasca oboseala pe chip, oamenii coboara dealul. Satul, parca satul intreg coboara dealul. E o Golgota inversa. Un deal inundat de Lumina. E un spectacol tulburator. Batrani, multi batrani. Figuri rupte, parca, din universul sculptorului Vida Geza. Figuri de mitologie tinute de mana. Copiii, nepotii… Solidaritate a inimilor. Macar pentru o noapte, am devenit mai buni, mai toleranti, mai aproape de primul, de nepervertitul Om. ii leaga pe toti o minune: „Hristos a inviat!” Cand zorii incearca sa cucereasca din nou satul, oamenii adorm cu inca o speranta in suflet. O speranta zamislita de izbanda unei mari bucurii; probabil cea mai mare bucurie a istoriei omenirii: „Hristos a inviat!” intr-o tara jefuita de multe bucurii exista totusi o bucurie eterna care n-a putut fi confiscata. De-aici si eterna noastra Speranta. O speranta care traieste grozav in inima unei vesnicii care, din fericire, inca mai palpaie tulburator de frumos la sat…
Ion Fercu



spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri