O saptamana ain rai”
Scoala de vara e pentru pustii din Vultureni, Stanisesti si Podu Turcului singura bucurie pe care le-o aduce vacanta. Reprosul „Ma plictisesc” nu exista pentru acesti copii rupti de munca.
In centrele FSC, ei picteaza, canta, se joaca pe calculator, vad filme de desene animate. E o lume noua, care ii fascineaza.
Vacanta de vara, pentru copiii de la tara, nu inseamna excursii pe Valea Prahovei sau in Grecia, nici tabere pe litoral, ci un sir nesfarsit de zile in care se duc cu vaca la pascut, topiti de arsita amiezii, lucreaza pamantul, au grija de fratii mai mici. Trupul lor firav se indoaie sub greutatea caldarilor cu apa. Munca istovitoare, mustrari sau vagi promisiuni de mai bine din partea parintilor, istoviti si ei. Poate de aceea, scolile de vara organizate de FSC in Vultureni, Stanisesti si Podu Turcului au fost luate cu asalt de sute de copii. Activitatea e organizata in cluburi – de creatie, muzica si dans, engleza, IT, arte plastice, sport, iar copiii, in grupuri, pe varste. Pe cei din grupa „Stelutelor albastre” i-am gasit la ora de dans, afara, in fata Centrului Educational Comunitar din Godinesti. Simultan, invata engleza cu voluntarii din Marea Britanie. Dinspre terenul de sport, aflat in spatele cladirii, se aud strigate de bucurie si indemnuri. „Astazi ne-am permis sa jucam fotbal, de obicei suntem prea putini. Dar ora de sport nu inseamna numai fotbal. Organizam foarte multe jocuri distractive, respectand planul cu care am venit de acasa”, marturiseste Mircea Purcaru, voluntar FSC, elev intr-a XII-a la Colegiul „Gh. Vranceanu”.
Acasa face economie la culori
Baietii sunt prea prinsi in meci ca sa stea de vorba cu noi, insa gasim interlocutori la clubul de creatie. „Imi place foarte mult aici, spune Andreea Angheluta, 7 ani. Ne jucam, invatam lucruri noi, ascultam muzica”. Copiii decupeaza floricele din hartie colorata. „Facem felicitari pentru Gabi, explica Anca, 6 ani. Acasa nu mai am culori”. Si pentru Ruxandra Tudorancea, a XI-a, voluntar, e o distracte. „Ii vad cum se chinuie sa lipeasca, sa coloreze si ce satisfacuti sunt cand reusesc. Ma simt foarte bine langa copii”. Intru si la clubul de desen. Privesc scena – sala luminoasa, mobilierul modern, abundenta de foi, cutiute si culori, copiii veseli si voluntarii rabdatori, care par copii si ei – si imi spun ca as putea fi intr-un club de arte din Occident. Sunt, totusi, in Godinesti. E pauza. Copiii alearga spre scranciobe sau danseaza pentru ca, spun ei, asta le place cel mai mult. Madalina sustine ca aici e „ca in rai” si ca vrea sa mearga la liceu si la facultate, nu la SAM. Gata, incepe alta ora: „Cine merge la sport?”, „Cine merge la desen?”, „Cine la engleza?”. Exista un program, dar se tine seama si de dorintele copiilor. „Scopul e sa se simta bine, sa aiba o saptamana de vacanta, spune Mircea. In acelasi timp, descopera ca exista si o alta realitate si aspira la ea. Inteleg cat de importanta e educatia”.
aCrocodilii” s-au uitat
la desene animate
Jocuri, acuarele, filme, muzica, Internet, o lume absolut noua pentru acesti copii. La desen au abordat teme ca „Poluarea”, „Copacul cu sentimente”, „Casa perfecta”. Mai les celor mici le place sa deseneze. „Au imaginatie si talent”, spun voluntarii. Cei mari sunt fascinati de calculator. Bianca Cheta, 12 ani, din Oncesti, are acasa un Pentium IV, insa alti colegi din clubul IT nici nu au atins un calculator. „Sunt curioasa, am auzit ca sunt jocuri interesante”, marturiseste Antonela, 13 ani, din Tomozia. E ora 12 si sunt chemati la o gustare. Plecam spre a doua scoala de vara. Ii gasim pe pusti in curte, stransi in jurul lui Gabi Magureanu, care ii acompaniaza, ii dirijeaza, ii anima. Sunt o suta de copii care canta, danseaza, apoi striga „Staninsesti”, „Stanisesti”, „Stanisesti”. E pur si simplu coplesitor. „Azi au venit peste 90. E surprinzator cat de mult le place aici, ar face orice numai sa fie lasati de parinti, sustine Cosmin Chirila, student voluntar. Aseara le-am proiectat pe perete un film de desene animate, iar in seara asta vom face un foc de tabara”. Vin din toate satele din jur. Aceeasi bucurie, dar alti copii, in alte grupe: „Crocodilii”, „Delfinii”, „Fluturasii”. Danseaza, picteaza, invata si se joaca. In final, sunt premiati cu jucarii, jocuri si carti. „Eu am primit anul trecut o papusa. O tin in dormitor, pe masa pe care imi fac lectiile”, spune Andreea, surazand. E saptamana ei de vacanta, portia ei de fericire, la care viseaza tot anul. Scris de Silvia Patrascanu
