Sub cerul liber. Asa stau acum o mama impreuna cu cei patru copii ai sai. Sub cerul liber, lânga canalul de fuga de pe malul stâng al râului Bistrita. Un caz cutremurator al unei femei izgonite de sot si socru, aruncata in strada in amenintari, scandaluri si jigniri. Lucrurile pe care a apucat sa le ia stau acum in saci de rafie, patul celor mici e doar o patura asezata pe iarba uscata de soarele arzator. Cinci suflete ale nimanui. Suflete nevinovate, victime ale violentei familiale.
Patru copii minori, impreuna cu mama lor, stau acum sub cerul liber. "Acasa" pentru ei e acum, o palma de pamânt acoperita de iarba uscata de lânga canalul de fuga, aproape de podul Serbanesti. "Acasa", sub soarele arzator de mijloc de iulie. Dupa o viata de munca, femeia, in vârsta de doar 36 de ani, a ajuns pe drumuri. Scandalurile dintre sot si, mai ales, socrul ei, necazurile si neintelegerile au aruncat-o in strada. Munca ei este acum ingramadita in zece saci de rafie, care stau sprijiniti la umbra unui plop, alaturi de un dulap, o bicicleta si masina de spalat rufe. Pâna mai ieri, Liliana Botezatu ducea o viata cât de cât linistita. A tinut o casnicie, cu un sot care o batea si care a ajuns in final la puscarie. A divortat, dar a avut puterea sa o ia de la capat, chiar daca avea deja doi copii. S-a recasatorit, in urma cu 9 ani. Intre timp, a mai adus pe lume alti doi copii. Acum are patru. Si stau cu totii pe patura intinsa la soare, pe malul Bistritei.
Scandaluri, conflicte, consum de bautura…
"Scandalurile au inceput inca din primavara. Nu ma mai intelegeam nici cu tatal copiilor, nici cu taica-su. Nu ne-am casatorit. Traim in concubinaj, copiii sunt pe numele meu. Nu se mai poate sta in curtea aia. N-am unde sa ma duc. Ce sa fac? La Primaria Bacau am dosar la locuinta sociala, dar degeaba. Am incercat si o chirie, la o doamna in vârsta, am zis ca am si grija de ea, dar nu m-a mai primit, ca cica i-a venit o nepoata din Italia. Si asa am ramas cu bagajul pe drumuri", ne-a spus cu lacrimi in ochi, printre sughituri, Liliana Botezatu. Din doua credite, impreuna cu tatal copiilor ei, a ridicat o casa. Pe pamântul socrului, fara sa stie ce va urma. Anii au trecut, iar batrânul s-a inrait. Au inceput scandalurile, conflictele, consumul de bautura. Când a avut curajul sa ceara acte pe casa, sa simta ca are si ea siguranta de a-si creste linistita copiii, totul a izbucnit. Mai ales ca ratele la banca au fost si achitate intre timp. Asa ca femeia s-a vazut peste noapte fara un acoperis deasupra capului, alungata din curte de socru si de sot.
Fara ajutor
Nu are unde sa se duca, nu are decât o mama bolnava, care sta si ea inghesuita intr-un apartament cu doua camere alaturi de familia fratelui. "Platesc chirie, nu vreau sa cersesc sau sa mi se dea de pomana. Pentru copii traiesc. Când se imbata el, sotul, când tatal lui. Am chemat Politia ca a sarit cu toporul la mine. M-a vorbit urât, fetei la fel. A plecat si ea de acasa din cauza asta. S-a saturat, scandal, bautura, ne-a taiat curentul. Am dosar de patru ani la primarie, am fost in audiente, nu m-a primit. Poate sunt si altii mai amarâti, dar nu vreau decât 50 mp ca imi fac eu casa singura. Ca nu mai pot, nu mai pot", si-a strigat disperarea femeia.
A fugit de frica
Munceste zi lumina. Ca muncitor necalificat pentru un salariu de 5 milioane de lei vechi si bonuri de masa de inca vreo doua milioane. A fugit din fata socrului de frica, a dormit o noapte cu fata cea mare in parc, iar apoi si-a luat copiii si a luat-o incotro a vazut cu ochii. De suparare, s-a si imbolnavit! Dar nu mai da importanta starii ei de sanatate. Nu-si doreste decât liniste, un adapost si sa-si vada micutii protejati. "Nu am datorii, sunt cu sufletul curat. Am luat cu imprumut malai si ulei de la vecini si le-am platit cu ultimele bonuri, sa nu ma fac de râs. Ca nu am avut bani destui. Sunt la pamânt", mai adauga printre lacrimile care ii curg continuu pe obrazul chinuit.
Fata invata sa intre la liceu
Baiatul cel mare, Alexandru, are 16 ani. Munceste cu ziua pe unde apuca, la cules de visine, pentru a-si ajuta mama. Urmeaza Paula, de 14 ani, care se pregateste sa intre la liceu dupa ce a luat examene de la Evaluarea Nationala cu media 7. Cei mici, Vladut si George, au 7 si, respectiv, 2 ani. "Asa a fost mereu, dar acum ca am mai crescut, vad cu alti ochi. Când am fost aruncati in strada, parca am trait cosmarul de care fugeam si noaptea in somn. E foarte greu. Mi-e rusine sa nu ma arate lumea cu degetul pe strada. Nu-mi doresc decât un loc linistit unde sa stau cu mama si fratiorii mei. Atât. O casa", a fost si vocea tremurânda a Paulei, care cu greu isi ascundea lacrimile de ochii nostri.
O casa. E tot ce isi doresc
O casa. E tot ce isi doresc cu totii. Copiii si mama lor, imbatrânita inainte de vreme. S-ar apuca si mâine sa isi construiasca macar o camaruta pe un petic de pamânt. Dar pentru asta are insa nevoie si de ajutor. Nu-si doreste ca "acasa" pentru ei sa ramâna malul stâng al canalului de fuga de pe râul Bistrita. Acolo unde acum cele cinci suflete ii petrec zilele si noptile. Sub cerul liber.
Roxana Neagu
