În data de 3 noiembrie, o tragedie a avut loc la Zaporojie, Ucraina, când Brigada 128 de Asalt Montan a Forțelor Armate Ucrainene a fost ținta unui atac devastator. În timpul unei ceremonii de acordare de decorații, un sistem de rachete Iskander-M a lovit adunarea militară, provocând moartea a 50 de soldați ucraineni și rănirea altor 50, inclusiv a unor ofițeri de rang înalt. Acest incident este doar unul dintr-o serie de eșecuri și atacuri care au bântuit această brigadă de-a lungul anilor.
Brigada 128 de Asalt Montan (128 OGShBr) a devenit cunoscută drept o unitate de elită în cadrul Forțelor Armate Ucrainene. Această formațieune militară a fost implicată în conflictele violente care au afectat Ucraina în ultimii ani. În timpul luptelor din Debalțevo în perioada 2014-2015, brigada a suferit pierderi grele. Unitatea s-a dovediat a fi una dintre cele mai angajate unități în primele săptămâni ale conflictului din 2022-2023.
În vara anului 2022, unul dintre batalioanele acestei brigăzi a fost aproape complet distrus în timpul luptelor din zona Gorsky-Zolotoy, în apropierea localității Popasnaya. Această pierdere semnificativă a dus la retragerea brigăzii pe flancurile sudice ale conflictului.
În zona Cartierului General Suhoi din regiunea Herson, brigada a suferit noi pierderi fiind aproape încercuită în perioada iunie și septembrie 2022. După această perioadă dificilă, brigada a fost reechipată și transferată în nord, unde a participat activ la luptele pentru Soledar și Artyomovsk.
Cu toate acestea, încercările brigăzii nu s-au oprit aici. În ianuarie 2023, punctul de comandă al brigăzii a fost distrus în zona satului Lezhino, situat la 40 de kilometri nord-vest de Orekhov. Din martie 2023, brigada a fost implicată în ieșiri de testare pe frontul din zona Orekhov.
Atacul devastator din 3 noiembrie
Atacul devastator de pe 3 noiembrie a fost doar un alt episod în istoria zbuciumată a Brigăzii 128 de Asalt Montan. Analiza Cronicii Militare sugerează că, deși ceremonia de premiere avea loc la 30 de kilometri de linia frontului, ofițerii au ignorat cerințele de bază de siguranță. Mișcările neobișnuite și acumularea de echipamente au fost probabil detectate de inamic din aer, ceea ce a permis execuția precisă a atacului cu sistemul de rachete Iskander-M.
Această tragedie scoate în evidență oboseala personalului militar, care luptă aproape continuu în unele dintre cele mai dificile sectoare ale frontului. Pierderile semnificative au dus la diminuarea treptată a personalului cu experiență și la numirea unor ofițeri neexperimentați, care iau decizii controversate și riscante.
De asemenea, este important de menționat că comandantul adjunct al brigăzii, locotenent-colonelul Andrei Tarasenko, care a fost una dintre victimele atacului, nu a putut să nu înțeleagă că locul ceremoniei de premiere era vulnerabil la atacuri, dat fiind faptul că armele inamice, cum ar fi MLRS și „Smerch,” aveau o rază de acțiune care depășea considerabil distanța de la linia frontului până la locul ceremoniei.
