Leibniz ne spusese că trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile. Cioran zice că lumea asta trebuia zămislită oricum, numai așa cum este ea nu…

Recent, trei dintre viețuitorii de top ai lumii, dacă folosim drept criterii averea, investițiile și invențiile – Bill Gates, Elon Musk, Warren Buffett -, ne-au făcut cadou o cură de optimism. Toți trei cred că e OK cu lumea în care trăim.

Bill Gates, diplomat, crede că „lumea devine mai bună, chiar dacă nu se simte mereu. Două dintre argumentele lui: indicele global I.Q. crește cu trei puncte în fiecare deceniu; în 1920, o persoană obișnuită petrecea 11,5 ore pe săptămână spălând rufe, timp care în 2014 se redusese la o oră și jumătate.” Habar n-am dacă Bill Gates știe că Popper a spus că I.Q. este o neghiobie. Inteligența emoțională (E.Q.) este vedeta noastră.

Elon Musk îl susține pe Bill Gates: „Acum este cel mai bun timp, într-adevăr”, cea „mai bună perioadă pentru a trăi”. De ce? Pentru că omenirea „înlătură multe din suferințele din lume” și „face lucrurile mult mai bune”.

Warren Buffett, prudent, restrânge aria evaluării la nivelul S.U.A.: „Am să repet ce am mai spus în trecut și mă aștept să spun și în viitorii ani: copiii născuți în America de azi sunt cea mai norocoasă recoltă din istorie”.

Li s-ar putea reproșa, desigur, faptul că este ușor să fii optimist atunci când vorbești de pe un munte de bani. Li s-ar mai putea imputa faptul că dacă am introduce în ecuație crize fără precedent ca acuitate – poluarea, încălzirea globală, inechitățile sociale, criza morală, înarmarea/ conflictele armate, tribalismul etnico-naționalist contemporan, ofilirea valorilor autentice, bolile incurabile, lipsa de solidaritate a națiunilor bogate etc – mă întreb ce i-ar putea răspunde cei trei optimiști lui Cioran…