La sfârşitul săptămânii trecute, la Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza”, în cadrul proiectului „,Genius loci” a fost invitat prozatorul, poetul şi dramaturgul Viorel Savin.
De la început s-a spus că, la mijloc, a fost o mică conspiraţie, la care au particpat criticul Constantin Călin, Adrian Jicu şi, în final şi-a dat acordul şi invitatul serii, Viorel Savin.
S-a simţit, mai ales la început, o oarecare tensiune, criticului Constantin Călin revenindu-i dificila misiune de a vorbi despre omul, omul de cultură, persoana publică şi scriitorul Vorel Savin, în condiţiile în care cele două personalităţi marcante ale vieţii culturale băcăuane au întrerupt, din varii motive, dialogul.
Mai deschis, cu o doză rafinată de umor, Constantin Călin a rememorat, în faţa publicului, câteva momente mai tensionate din parcursul diferit, dar fertil pentru ambii preopinenţi, începând chiar din facultate şi înşirate de-a lungul anilor.
În stilu-i caracteristic, dominat de o serioasă analiză, Constantin Călin a reuşit un portret obiectiv, dens, arcuit pe profilul intelectual şi social al prozatorului Viorel Savin: scriitor prolific, constructor care a lăsat urme semnificative pe unde destinul l-a purtat, a scris cu succes în toate genurile (poezie, proză şi teatru, nici presa nu i-a fost străină).
„Aceasta este partea virilă a omului şi scriitorului Viorel Savin, partea «feminină» este dominată de o anume excitaţie, grabă în etichetare. Eşti prieten cu Viorel Savin dacă mergi în aceeaşi direcţie cu el, dacă o iei pe alături, ai pierdut!.
Am avut destule «incidente» cu Viorel Savin, am avut şi planuri comune, le-am abandonat, ne-am intersectat în ultima vreme, este metodic, abiţios, parior chiar, dar mai ales original, este persecutat de grija pentru originalitate”, a spus Constantin Călin.
Rolul de critic al romanului „Cinesunta”, subiectul întâlnirii, şi l-a asumat Adrian Jicu, care a precizat de la început că este un roman actual, un roman cu teză, Povestea este simplă, de actualitate, cu desfăşurarea tipică unui roman poliţist, însă autorul trece uşor spre un roman de factură psihologică, de analiză factuală a problemei memoriei şi identităţii, de unde venim, cine suntem, unde mergem.
„Viorel Savin stăpâneşte bine tehnica romanului, naraţiunea, astfel că întreaga poveste devine o parodiere a realului, o problemă iniţial simplă, devine una de importanţă globală.
Un roman care trebuie citit cu deschidere şi înţelegere, cititorului nu-i va fi uşor să-l ducă până la capăt. Este un roman scris de Viorel Savin”, a fost scurta prezentare a criticului Adrian Jicu. Ce spune Viorel Savin?
„Domnul Constantin Călin a scris despre prima mea carte şi am ţinut să fie prezent şi la acest ultim roman. Eu cred că aşa trebuie să se comporte doi intelectuali. E adevărat că nu am avut un timp canale de comunicare, mereu am simţit privirea din spate a criticului Constantin Călin, dar viaţa, timpul, ne arată că cel mai important lucru care se poate petrece este comunicarea.”
Printre preocupările identice, s-a amintit rolul determinant al profesorului Călin în critica operei şi vieţii poetului George Bacovia, iar Viorel Savin a scris şi redat băcăuanilor un alt mare artist, este vorba de pictorul Nicu Enea, doi băcăuani care au marcat definitiv cultura oraşului nostru, cultura naţională. La final, în aplauzele celor prezenţi, a urmat o puternică strângere de mâini, surprinsă de reporter pentru posteritate. Genius loci.
