Interviu cu prof.univ.dr. Adriana-Gertruda Romedea – decanul Facultatii de Litere a Universitatii „Vasile Alecsandri“ Bacau
– Sunteti profesor, decan, pedagog, om al cetatii, ce i-ati spune unui elev atunci cand ii recomandati Facultatea de Litere a Universitatii “Vasile Alecsandri”?
– Nu-mi va fi usor, deoarece sunt multe de spus. Trebuie sa iubesti in primul rand Litere-le, literatura, limbile straine, comunicarea. Avem un corp profesoral foarte bine pregatit, dotare tehnica corespunzatoare, cadrul adecvat pentru un invatamant de calitate. Vin la noi, spre noi, elevi buni, dotati, copii care incearca sa stie mai mult. Cred. Sunt profesii, cea de dascal, de traducator, comunicator foarte importante in societatea de astazi, cu “raza mare de actiune”, unde viitorul absolvent poate sa-si utilizeze cunostintele din facultate, din studiul individual.
– Se discuta mult astazi in mediile academice dar si in spatiul social despre Admitere. Examen sau dosar?, acestea fiind intrebarile, raspunsurile sunt diverse. Care este opinia dumneavoastra despre acest subiect?
– Si noi analizam aceasta problema. Am discutat-o de multe ori cu diferite ocazii, manifestari, formale sau informale. Am dorit sa reintroducem examenul de admitere, eram pe cale sa luam o decizie in acest sens, insa cand ne-am uitat in jurul nostru am vazut ca am fi singurii care luam aceasta decizie. Ne-am putea pierde o parte dintre studenti. Este o politica la nivel national.
Admiterea este sfanta!
– Chiar daca va este greu sa recunoasteti, sunt elevi admisi la Litere, insa au mari carente la scrierea si vorbirea in limba romana…
– Din pacate asta este adevarul, de aceea cred ca revenirea la metoda examenului de admitere ar elimina asemenea situatii. Acum, in trei ani de studiu ne straduim sa le dam competente, la care ei trebuie sa adauge alte si alte cunostinte prin alte stagii de pregatire, pana ajung la catedra, cei care doresc sa urmeze cariera didactica. Noi dam la inceput de an universitar un test de evaluare pe fiecare specializare sau program de studiu, cum se numeste acum, pentru a vedea care este nivelul lor de cunostinte la intrarea in facultate, avem o ierarhizare. Sunt si studenti slabi, trebuie sa o recunostem.
– Multi intra, doamna profesor. Tot la fel de multi si termina facultatea?
– Nu. Nici la noi si nici in alte facultati. De exemplu in Franta, unde eu cunosc mai bine sistemul de invatamant, se inscriu 1000 la facultate si termina 200. Sau 100. Acolo se face intr-adevar selectie. Si la noi este o asemenea situatie, insa nu la aceste dimensiuni. Se elimina singuri, nu-si iau examenele, se retrag, deoarece nu fac fata, avem si abandon scolar. In general, tragem de ei sa termine cursurile…
3-2-3, invatamant european
– Unul din obiectivele Facultatii de Litere din Bacau este cresterea calitatii invatamantului la nivelul celui din Europa. Va rog sa detaliati ce presupune un asemenea deziderat. Stam mai prost ca alte facultati de profil din Vest?
– Ni s-a impus sa facem dupa Europa, mai ales dupa acest “sistem Bologna”. Trebuie sa avem un invatamant performant impartit in 3-2-3: licenta-master-doctorat. Dupa unele statistici ar trebui sa avem mai multi absolventi cu licenta, in prezent fiind sub media europeana. Tot timpul ne raportam la Europa. Trebuie sa stiti, de asemenea, ca noi avem multi studenti care merg si studiaza un semestru in strainatate prin Programul Erasmus. Avem incheiate acorduri bilaterale cu universitati din Franta, Polonia, Turcia, Italia, pe comunicare, pe limba franceza, engleza. E bine ca studentii sa vada unde suntem si unde trebuie sa ajungem. Sunt si studenti din afara care studiaza la noi. Anul trecut mai multi studenti din Bordeaux au studiat un an la facultatea noastra. La final au fost foarte incantati de invatamantul din Bacau.
– Cerinta pietei determina o anumita structura a invatamantului superior. Cel putin asa spune teoria. Cum se face practic acest lucru?
– Majoritatea absolventilor nostri merg in invatamant, vorbesc de cei de la profilul filologic. Dupa licenta se inscriu la titularizare, este primul lor examen, acolo se vede daca in trei ani au invatat ceva sau nu, daca au invatat la nivelul cerut de un asemenea post. Asta pentru gimnazial, pentru liceu ii trebuie Masterul si Modulul doi de psihopedagogie, la fel si pentru predare in universitati. Noi avem un numar de locuri, calculat dupa anumite criterii, printre care si cel al cerintei pietei. Sa stiti ca sunt studenti care prefera alte posturi, alte preocupari, cum ar fi cea de traducator, translator, birourile notariale. De anul acesta avem un program din Domeniul limbi moderne aplicate – Traducere si interpretare, prin care dorim ca studentii sa se specializeze in engleza si franceza, pe anumite domenii, cum ar fi juridic, economic si comercial etc., pentru a putea sa lucreze intr-o companie, in birouri notariale etc. Este o cerinta a pietei, iar noi ne adaptam. De la toamna, studentii care au dubla specializare vor putea alege, din anul II si a treia specializare. Daca, de exemplu, urmeaza romana-engleza, poate opta si pentru franceza, insa la forma cu plata. La licenta poate avea trei specializari, de aici, normal, cresc sansele de a-si gasi un loc de munca, fie la catedra, fie in alte locuri. In Facultate mai avem si discipline facultative, cum este Biblioteconomie, fac practica, cursuri pentru meseria de bibliotecar. Nu se stie ce-ti ofera viata, mai ai o sansa. Suntem mereu in cautare de noi alternative.
A murit invatamantul traditional
– Ce apreciati la un student, capacitatea de memorare sau cea de analiza, de flexibilitate in gandire, in jocul conexiunilor?
– Nu agreez prima varianta, mai ales la limba straina. Nu poti sa deschizi dictionarul si sa inveti cuvinte pe de rost. Eu sunt profesor de Limba Franceza si in acest semestru am cu studentii Lexicologia. Le-am spus ca eu nu sunt un dictionar viu, nu stiu toate cuvintele, dar intotdeauna trebuie sa faci conexiuni plecand de la cuvantul de baza, cauti alte cuvinte, le pui intr-un context, vezi tematica. Numai asa se poate invata. Eu am simplificat putin procesul, insa sunt adepta unei invatari logice.
– De la student, profesor, profesor universitar, decan a fost un drum lung. Care a fost secretul reusitei dumneavoastra?
– Munca. Munca, foarte multa munca. Asta le spun si studentilor mei. Indiferent ce se intampla dincolo de amfiteatre, studentii trebuie sa aiba o singura preocupare: sa invete, sa munceasca pentru viitorul lor. Eu, la 40 de ani eram in Franta, la 49 imi dadeam doctoratul, cu sacrificii si sustinere din partea familiei. Daca nu aveam sprijinul familiei nu reuseam sa ajung aici. Am inceput ca profesor la tara, multi ani la Racatau – Horgesti, apoi la Bijghir – Buhoci, naveta iarna-vara. Nu faceam carte, nu invatam copiii limba si literatura franceza, faceam agricultura, mereu eram pe camp. Devenisem roboti, eram niste ratati. Am avut si putin noroc, o matusa m-a ajutat si am mers un an la Sorbona, in Franta. Au urmat apoi ani frumosi la Liceul “Vasile Alecsandri”, la clasele bilingve. Limba franceza mi-a adus mari satisfactii. In 1993 am dat concurs la Universitatea Bacau, mi-am luat doctoratul in filozofie, cu marele logician roman Petru Ioan din Iasi, cu o teza la frontiera dintre semiotica si lingvistica. A fost foarte greu, deoarece nu eram in domeniu, insa nu-mi pare rau, am astazi alte deschideri, deoarece nu mergem numai pe gramatica, pe literatura, mergem pe interdisciplinaritate.
Profesor cu suflet de parinte
– Sunteti un profesor rigid, sever, va urcati la catedra si de acolo va dictati cursul, dupa care trageti usa la amfiteatru?
– Da, am auzit si eu povesti cu profesori care intrau in amfiteatru cu morga academica, nu vedea, nu auzea. Nu, eu sunt prietenul, colaboratorul studentului, parintele lui in anumite situatii, si sever si bland in egala masura, depinde de situatii, exact cum am fost si sunt in continuare pentru copiii mei, ii dojenesc cand trebuie, ii laud cand merita. Astazi, dincolo de aparente, adolescentii, tinerii sunt sentimentali, au nevoie de afinitate, de un cadru prietenos de invatare.
– Aveti copii mari, sunteti o mama fericita…
– Da, am un baiat de 33 de ani, care a urmat ASE la Bucuresti, iar fiica are 26 de ani si a terminat Relatii Internationale si Studii Europene. Sunt si bunica, am o nepotica de 4 ani. Amandoi s-au stabilit in Bucuresti. Sunt copii buni si am bucuria sa-i am alaturi ca prieteni, ca si-au indeplinit visele, sunt acum oameni maturi, realizati. Nu asta isi doreste orice parinte?
– Unul din principiile de functionare este autonomia universitara. Suna asa ca stat in stat. Ce inseamna, ce presupune acest concept?
– Sigur, nu putem epuiza acum acest concept, insa fundamentale sunt autonomia financiara (bani de la minister si bani din taxe, fonduri proprii din cercetare si activitati conexe), dar si autonomia decizionala. De jos si pana sus alegerea pe functii se face in mod democratic, de la sef de catedra la rector. Asa se intampla in toata lumea democratica.
– In aceste conditii, politicul la ce usa bate?
– Politicul bate la o usa inchisa. Nu, politicul nu are ce cauta in mediul universitar. Fiecare putem avea optiuni politice, ca orice cetatean, insa in afara universitatii. Mai sunt ingerinte in invatamantul preuniversitar, insa nu sunt in folosul scolii asemenea interventii.
Viata este o continua provocare
– In aceste zile va iesi pe portile Universitatii o noua promotie de absolventi. Ce le-ati spus la cursul de adio?
– Le-am spus sa priveasca cu incredere in viitor, sa aiba ambitie pentru a reusi, le-am vorbit de vise, de munca. Le-am mai spus ca niciodata nu a fost usor, ca viata te pune in fata a numeroase provocari, iar ei trebuie sa fie invingatori, sa duca spiritul universitar mai departe. Ei sunt mai puternici, gandesc altfel decat noi, si asta este bine. Pentru ei nimic nu este acum imposibil, au o mai mare mobilitate in gandire, in actiune, nu dramatizeaza ca noi. Este greu, le-am spus, insa speranta nu trebuie sa-i paraseasca.
– In final, as dori sa ne spuneti care au fost cele mai mari impliniri ale profesorului, pedagogului, omului Adriana Romedea?
– Au fost mai multe, insa as dori sa ma opresc la o recunoastere a meritelor mele prin numirea de Cavaler al Ordinului “Palmes Academiques”, de catre Republica Franceza, pentru servicii aduse culturii franceze, in 2005. Este o mandrie pentru mine si nu am visat niciodata ca voi ajunge aici, insa viata, munca mi-au adus si aceasta bucurie. Si un al doilea motiv de satisfactie este faptul ca am am adus la Facultate un proiect de 34.000 de euro, pe tema multilingvismului, denumit Kaleidoscope: Langus en Couleurs (Kaleco), proiect initiat de Italia, finantat de Uniunea Europeana, la care participa si Spania, Franta, Anglia, Suedia, Estonia, Danemarca. Eu si alte colege vom studia situatia lingvistica din judetul Bacau, iar rezultatele vor fi inserate intr-un Ghid european.
