vineri, 30 ianuarie 2026

Hublou

 Hublou / Să știi să râzi cu „adversarul”

Timpul curge atât de repede, încât nici nu-ți dai seama când a mai trecut un an. Și trece cel mai adesea monoton, urât, mecanic, iar oamenii urmează rutine, resemnați parcă, și nici nu-şi mai fac iluzii. Conţinutul unor relaţii tradiţionale s-a pierdut, iar ideea romantică a dragostei nu mai există astăzi, e căzută în desuetudine. Nici sexualitatea procreativă, monogamă...

Puterea terapeutică a râsului

De o bucată de vreme, talentul lui VEM și neobosita sa activitate, de caricaturist,...

Acei ani romantici

Am o legătură sentimentală cu Deșteptarea, de peste treizeci de ani. Sunt foarte vii...

„Și nici că se poate găsi sinceritate azi”

  Acum ceva timp, buna mea prietenă, scriitoarea Gabriela Gîrmacea, mi-a trimis o nouă...

Tăria de a-și păstra firea nealterată

O scriitoare de mare profunzime, cu o ținută morală demnă, cu mult curaj civic,...

Hublou / O divă mult mai pământeană decât imaginea ei de pe ecran

Când cineva își dorește prea mult să ajungă popular, celebru, se vorbește despre un„ narcisism scăpat din lesă”. Este o tendință destul de răspândită, astăzi, în societate. Unde apar peste noapte bloggeri, vloggeri, influencers, YouTuberi etc. Este o foame enormă de celebritate, însă aceasta e, de cele mai multe...

Cocktail de vară

Tare se mai grăbesc unii oameni să judece, să condamne, să dea verdicte, mai nou, să inițieze acțiuni civice, să facă și să semneze petiții. Cea împotriva Andreei Esca mi se pare de o stupiditate perfectă! A dat activismul social, febra „gândirii critice” peste niște inși cu resurse intelectuale...

O răzbunare profitabilă

Despre Paris, Julio Cortazar, marele scriitor sud-american spunea că e un loc „mitic”. Un oraș fascinant, extrem de viu,  pulsând mereu, și de aceea avea cu el o relație strânsă, aproape biologică, osmotică. „Eu zic că Parisul este o femeie; într-un fel, e femeia vieţii mele." Încântătoare  declaraţie! Nu...

Cum se compromit unii definitiv

Pe vremuri, oamenii serioși aveau un adevărat cult pentru muncă, pentru osteneală, și tot ce era obținut ușor nu avea valoare. Mai ales când era vorba de bunuri materiale, de averi moștenite, date de-a gata, fără muncă sau făcute prin tertipuri, manevre, șmecherie, necinste, într-un cuvânt, se folosea un...

Un rebel care şi-a găsit împlinirea, echilibrul

Primesc la redacţie multe manuscrise (tot aşa le numim, chiar dacă sunt scrise la calculator), de toate felurile, de la persoane care se visează scriitori. Puţine îmi reţin atenţia, pentru că, după atâţia ani de lucrat în redacţia unei reviste de cultură, îmi dau seama, de la primele rânduri,...

„Mi-a plăcut să-mi giugiulesc copiii”

Mă bucur copilărește când descopăr într-un om o latură pe care nu o cunoșteam și nici nu i-aș fi bănuit-o, una bună, caldă, duioasă. Citind un interviu cu Mircea Dinescu, nonconformist, temperament ardent, cu gesturi largi, teatrale, scandalagiu chiar, cu gura mare, slobodă, așa cum îl știe multă lume,...

 Îndrăgostiții de propria nefericire

 Unele scrieri, la cele de mărturie mă gândesc acum, pot fi citite și ca documente clinice, mai ales când autoarea este o femeie care a avut experiențe existențiale cu personaje masculine din tipologia nevroticilor. Iar o astfel de femeie, dacă este una lucidă, va fi un martor intolerabil pentru...

Cu tandrețe, despre o despărțire

Pe un post de televiziune s-a deschis „sezonul nunților” și e inflație de filme cu îndrăgostiți, logodnici, miri, mirese, domnișoare și cavaleri de onoare, cu aventuri, peripeții, despărțiri, împăcări și o tonă de dulcegării, de te paște diabetul dacă te uiți prea mult la astfel de producții.  Reclama la...

Nod, nu sfoară

Multă vreme am crezut că inteligența este calitatea cea mai de preț a unui om. Acum, înclin mai mult spre bunătate și sensibilitate, spre empatie. Așa că am zăbovit pe acele pagini din Jurnalul lui Constantin Călin, în care am descoperit niște notații ce m-au surprins plăcut. Pentru că...

Spune-mi cum râzi și-ți voi spune cine ești

 Zilele trecute am primit la redacție două cărți, una a lui Marius Manta, mai tânărul meu coleg de la „Ateneu”, care și-a scos acum o selecție de articole din „Cronofiabile”, rubrica sa din revistă, ceea ce m-a bucurat mult, și o alta, „ Zigzaguri”, a lui Constantin Călin. Cea...

Seducătorii de altădată

Cei care confecționează știri, dorite cât mai de senzație, publică și fotografii de vedete, însoțite de comentarii de genul: ce-au fost și ce-au ajuns, cum arată acum etc. Am văzut, recent, o galerie de foști bărbați frumoși, actori și cântăreți, socotiți mari cuceritori de inimi. Erau acolo, printre alții,...

N-ar fi rău să fie bine

Sigur că m-am bucurat din plin, la sfârșit de săptămână, să ies în oraș fără hârtiuță cu explicații la purtător și să hoinăresc fără program strict, să văd străzile animate și să intru prin cât mai multe magazine, ca să-mi cumpăr ceva nou, niște saboți ușori și niște săndăluțe...

Mici notații de relaxare

Am auzit multe aberații în această perioadă de carantină, o vorbărie nesfârșită, declarații oficiale care se băteau cap în cap, transmițându-ți o teribilă stare de insecuritate, de angoasă. Sunt emisiuni pe la televiziunile noastre din care nu se înțelege nimic, pentru că dialogul nu se leagă, de parcă ar...

Cu distanță critică

De când cu Facebook-ul ăsta, lumea a uitat să mai aibă un gram de modestie. De parcă totul trebuie să se petreacă la vedere, să fie afișat, răspândit, mă rog, „șeruit”. Nici vorbă despre lucruri care ar trebui să rămână personale, discrete, nici pomeneală de vreo urmă de decență,...