Zborul fara aripi, o noua lectie. Daca nu esti pasare, este imposibil sa poti zbura peste cincizeci de trepte, atâtea câte sunt pâna-n clasa mea, dar mi s-a parut ca am facut-o într-o clipa, pentru ca e cuibul în care am visat sa ajung de mult.

Fratele si sora mea au invatat aici, la „Vasile Alecsandri”, iar venirea mea în primul an de liceu poate însemna continuarea traditiei de familie. Mi-am dorit, însa, sa fiu la o clasa cu profil bilingv, unde sa nu ma gândesc la scrierea unui roman pentru a face fata presiunilor normale anilor de liceu, ca-n „Romanul adolescentului miop”, al lui Mircea Eliade, presiuni care-ti ofera cel mai incarcat program, dar care te pot cizela.

Acestea pot sa-ti deseneze nu doar aripile, ci si zborul spre profesie. Una misterioasa, momentan, pentru majoritatea liceenilor.

PUBLICITATE

Alegerea sefului clasei, Balul Bobocilor, uniformele obligatorii, muzica din pauze, interzicerea folosirii telefoanelor in timpul orelor, sub amenintarea confiscarii, cele cincizeci de trepte si orarul alert sunt doar amanunte, noutati pentru cei ca mine, care abia au aterizat pe bancile liceului.

Imi voi aminti sigur cu placere de toate acestea, dar pâna atunci, trebuie sa invat, ca orice adolescent, sa sper, sa cunosc cât mai multe, sa ma descopar pe mine si sa zbor. Fara aripi…

Mara Sechelariu, clasa a IX-a B


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ