28 martie 2024
Cultură„Bunul cel mai de pret este limba româna”

„Bunul cel mai de pret este limba româna”

Sunt cuvintele atribuite lui Solomon Marcus (1 mart. 1925, Bacau – 17 mart. 2016, Bucuresti) de catre Ionel-Valentin Vlad, presedintele Academiei Române, în discursul rostit duminica, 20 martie, la catafalcul savantului care si dupa hotarul celor 90 de ani gasea vorbele cele mai potrivite pentru a ne calauzi în viata.

Cei ce ne aflam în capela Cimitirului Evreiesc „Filantropia” din Capitala am ascultat apoi mesajul lui Alexandru Bantos, directorul Casei Limbii Române „Nichita Stanescu” din Chisinau, redactorul-sef al revistei „Limba româna”, publicatie în care a aparut textul fundamental „Limba româna, între infern si paradis” (nr. 7-8, anul XXIII, 2013). Solomon Marcus rostise în capitala Republicii Moldova o prelegere cu acest titlu, devenita un an mai târziu tiparitura a Editurii „Spandugino” din Bucuresti.

Recunoasterea limbii nationale drept bun de uriasa valoare duce cu gândul la spusele lui Vasile Alecsandri, potrivit caruia „limba este tezaurul cel mai de pret pe care-l mostenesc copiii de la parinti”. Primul paragraf din cartea/studiul lui Solomon Marcus contine o referire semnificativa: „Relatia mea cu limba româna poarta o amprenta foarte personala, ca relatia cu parintii mei, cu fratii si cu sora mea”. Atât de mult am apreciat acest text (preluat apoi de revista „Viata româneasca” din sept.-oct. 2013), încât l-am comentat, în câteva episoade, în cotidianul „Desteptarea”. I-am trimis pe rând copiile din ziar, pentru ca în final autorul sa ma invite a preda grupajul „Solomon Marcus sau plânsul ca forma a spiritului critic” Editurii „Spandugino”. Va fi, împreuna cu alte texte, un omagiu postum adus luptatorului înversunat pentru drepturile limbii române.



În aprilie 2014, invitat la sarbatorirea scolii „Al. I. Cuza” Bacau, al carei elev a fost, a raspuns la toate întrebarile, adica si celor puse în pauze. „Cum vi se pare ideea Ministerului Educatiei de a scoate din programa de pregatire a viitorilor învatatori limba româna?” „S-a comis asa ceva?”, mi-a spus mirat si ofensiv. „Da, de câtiva ani. Absolventii scolilor normale/colegiilor pedagogice primesc diploma de educator-învatator si se titularizeaza în gradinite si scoli primare fara ca în cei patru ani de liceu sa fi urmat macar o ora de limba româna.” „Bine, dar e absurd. Ministrul stie? Daca nu, îl voi înstiinta eu.”

În 2016, Solomon Marcus a intrat în batalia pentru pastrarea limbii latine în curriculumul pentru clasa a VIII-a, respingând compromisul propus de Institutul de Stiinte ale Educatiei, care lasa preadolescentului libertatea de a alege sau nu aceasta disciplina. „Nevoia de latina e una culturala, nu naturala; elevul de gimnaziu are putine sanse de a întelege si constientiza aceasta nevoie, de aici necesitatea interventiei educatorului adult”, a scris profesorul în „Tribuna învatamântului” (8 febr. 2016, p. 1).

Pe seama cui este lasata cultivarea exprimarii în scoala? Ne raspunde acelasi atent veghetor la starea scolii noastre: „Orice educator, indiferent de nivel si de specialitate, are si o raspundere relativa la însusirea limbii române; deci ea nu este numai a profesorului de limba si literatura româna, ci a tuturor învatatorilor si profesorilor, de la gradinita pâna la universitate”. Astfel de axiome si interviurile TV (de trei ori, l-am avut invitat la emisiunea „Merge siasa?”) sunt comori de care ar fi bine sa tinem seama.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri