La 72 de ani a ramas fara casa, arsa intr-un incendiu
Are 72 de ani. E bolnava, a ramas a nimanui, nu mai poate munci din cauza sanatatii subrede, nu are sot, copii, pe nimeni care sa o ingrijeasca. A reusit insa sa supravietuiasca, singura, cu o pensie mizera, in casuta ei din fundul comunei Rosiori, sat Poieni. Nu a cerut ajutor, nu a strigat a disperare. A razbit. Pana in toamna anului trecut, cand toata agoniseala ei de-o viata a fost mistuita de flacari, intr-un incendiu puternic, care a lasat-o fara acoperis deasupra capului.
E povestea Marianei Buruiana. O femeie slaba, trecuta, bolnava, singura. Viata a fost cruda cu ea inca din tinerete, dar a reusit sa-i faca fata. A avut-o alaturi pe mama ei, dar si aceasta s-a prapadit in urma cu patru ani. A mers mai departe, dar acum e in genunchi. Nu mai are putere, nu mai are niciun sprijin, nu mai are nimic. "I-a ars casa de tot. A ramas pe drumuri", ne-au spus localnicii. E din comuna Rosiori. E "Buruianca", asa cum i se spune, "cel mai grav caz social, dupa cum ne-a anuntat si primarul, Ionel Petraru. Acum sta intr-o alta casa, abandonata de o familie, care a parasit comuna si s-a mutat undeva in Braila".
„Nu stiu sa citesc, nu stiu sa socotesc…”
Am gasit-o pe Mariana Buruiana pe langa acea casa. "Noua ei" casa. De fapt un bordei, care sta intr-o rana pe o culme de deal, o casuta pe jumatate ingropata in pamant, saracacioasa, neingrijita, fara geamuri, fara prispa, ridicata din lut si paie, cu o usa legata de un ivar ruginit cu o bucata de carpa, cu peretii crapati si acoperis spart. "Ati venit sa ma luati la Azil? Nu ma ia nimeni? Ca nu am ce sa mai fac aici. Unde sa ma duc? Cine sa ma ajute?", ne-a intampinat speriata, curioasa, cu privirea pierduta. In camera in care statea, pe un pat stricat, murdar, plin de haine rupte, nu era lumina deloc, nu era caldura, nici macar un var spoit pe pereti. Nimic. O odaie de gheata, cu lut pe jos, cu o soba zidita in perete, dar nefunctionala, cu doua perne rupte infundate in ochiul de geam spart, de la capatul patului. Era in jur de ora 12.00, iar batrana nu mancase nimic. "Nici ieri nu am mancat. Daca ma mai ajuta cineva, mai bag si eu ceva in gura. Am o pensie, dar o dau la un burghez in sat (la magazinul satesc, n.r.) care imi da o paine si un carnat pana se termina banii. Si biscuti. In rest… nimic. Mi-a dat vecina o cana mare de cafea. Altceva nu beau. Nici nu fur. Toata viata am fost cinstita", ne spune cu glas ragusit de tutun. Fumeaza. E singura ei bucurie. "Si-asa sunt nenorocita de soarta, ce mai conteaza. Picioarele nu ma mai tin, de munca nu mai sunt buna. Nu stiu sa citesc, nu stiu sa socotesc, nu stiu nici cat costa o paine", se plange. De aceea e convinsa ca toti o pacalesc atunci cand scoate un ban din buzunar, dar nu are cum sa li se impotriveasca.
A fost „turnata”
Casa i-a ars toamna trecuta. Nu stie cum. A plecat in sat, la o vecina, si cand s-a intors, locuinta ei era o mare de foc. Nu a putut salva nimic de acolo. A venit iarna peste ea si si-a gasit adapost intr-o camaruta abandonata, in camp. Acolo a stat si aproape a inghetat de frig. Dar a rezistat. In primavara s-a aciuat in actualul adapost. Traieste din mila vecinilor. In tinerete, a facut puscarie. Dar pentru ca a fost "turnata", dupa cum ne-a explicat Magdalena Stan, un fel de ruda de-a femeii. "Pe timpul lui Ceausescu, la indemnul maica-sii, facea trafic de tigari. De atunci s-a apucat si de fumat. Dar a fost «turnata» de unii. A facut puscarie la locul de munca. Nu a stat dupa gratii, dar a dus-o rau tare. Vreo opt luni. De atunci i se trag toate necazurile. Nu a mai reusit sa se angajeze. Toti o alungau. S-a ales insa cu pensioara ei. Macar atat." A fost si casatorita, mai aflam. Sotul era de prin Buhusi. Dar a murit si el.
Nu mai are putere
La cei 72 de ani ai sai, Maria Buruiana isi blestema zilele care i-au mai ramas. Nu mai are nicio putere. Nici nu mai vrea sa lupte. Nu mai vrea nici sa traiasca. "Nu mai vreau, pur si simplu. De ce. Pentru cine?", ne spune senin, traind in lumea ei. O lume trista, fara speranta, fara lumina si soare. Primarul sustine ca a facut demersuri sa o ajute, sa obtina pentru ea un "ajutor de urgenta", dar spune ca nu i-a fost acordat de catre Guvern. "Nu-i adevarat. Banii au venit. Mi-a spus in fata ca nu mi-i da ca fumez. Lasa, sa se bucure el de toti", explica suparata batrana. Singura vietate care-i tine de urat e un caine latos, roscat, care s-a pripasit si el pe langa ea. Cu el face foamea zilnic, cu el vorbeste, cu el imbatraneste. In fiecare zi. In bordeiul din coasta dealului Poieni, comuna Rosiori.
Roxana Neagu
