La Nicolosi, în Sicilia, atletul de 71 de ani a cucerit argintul continental pe echipe alături de Vasile Hârjoc și Victor Georgescu, parcurgând un traseu foarte dificil de 29 kilometri și o înclinație maximă de 38 de grade aflat în apropierea vulcanului activ Etna
O nouă reușită în contul atletului băcăuan Martin Benchea Joca. O reușită cu adevărat la înălțime. La propriu și la figurat. În primele zile ale verii, atletul în vârstă de 71 de ani s-a laureat, alături de cugireanul Vasile Hârjoc și de bucureșteanul Victor Georgescu, vice-campion european Masters pe echipe. Succesul a venit în cadrul European Masters Off Road Running derulat la Nicolosi, în Sicilia, pe un traseu de 29 km, care a avut punctul maxim, la nivel de altitudine, la cota 2450 metri, în proximitatea vulcanului Etna.
Și, la drept vorbind, până și cel mai mare vulcan activ din Europa a salutat reușita lui Martin Benchea. A făcut-o erupând chiar în seara de după victoria băcăuanului și oferind astfel un spectacol incandescent nemaivăzut în ultimii ani. Râul de lavă a devenit viral, la fel ca și norul de fum și cenușă, înalt de aproape 6.500 metri.
„A fost cu adevărat impresionant. Noroc că Etna a erupt în seara de după cursă. Dacă s-ar fi întâmplat cu o zi mai devreme, cursa nu s-ar mai fi ținut. Și nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost ca erupția să aibă loc chiar în timpul întrecerii”, sunt primele impresii ale atletului legitimat la CSM Bacău, care-și trece astfel în palmares un nou rezultat internațional din prim-plan. O fi oare și cel mai important?
„Hai să spunem că e printre cele mai importante. Îl plasez alături de bronzul mondial la 8 km obținut la Torun, de argintul european pe echipe la 18 km, de la Barcelona și de titlurile de vice-campion balcanic la semimaraton, la Zagreb și la 8000 m, la Atena, atunci când am fost singurul român ce a luat medalie. Dar, hotârăt lucru, această cursă din Sicilia s-a dovedit cea mai dificilă din întreaga mea carieră”, mărturisește Martin Benchea, care argumentează:
„Înainte de toate, cenușa vulcanică a îngreunat foarte mult alergarea. La fel ca și înclinația traseului, nivelul maxim, din acest punct de vedere, fiind de 38 de grade. Nu am avut bețe ajutătoare, ceea ce a făcut ca la urcat să-mi fie foarte-foarte greu. Când am ajuns acolo sus, la cota 2450 metri și am început coborârea, mi-am zis că, în sfârșit, am scăpat de chin! Nu a fost nici pe departe așa deoarece praful vulcanic era foarte alunecos și te făcea să-ți pierzi ușor echilibrul. Jos era foarte cald, sus era frig și peste tot praf vulcanic împrăștiat de vântul foarte puternic. Plus că trebuia să fii foarte atent la marcaje ca să nu te rătăcești pe traseu”.
Ca să nu mai spunem că timpul în care a fost parcurs întregul traseu montan a depășit șase ore. Da, da, șase ore de alergare non-stop!
„De obicei, când ajung la finalul unei curse, îmi verific timpul. De data aceasta, am fost mai obosit ca niciodată, așa că nici nu m-a mai interesat ce timp am scos. Am fost bucuros că am terminat cu bine acest traseu- fără nicio crampă!- și, mai mult decât atât, am adus României medalia de argint”, mărturisește Benchea Joca. În ierarhia generală, reușita echipei tricolore de +70 de ani a avut importanța sa deoarece a plasat România pe locul 4 din 24 de țări, cu un bilanț de 11 locuri întâi, cinci locuri secunde și opt locuri trei.
„Când am plecat spre Italia, unul din conducătorii delegației noastre, profesorul Valeriu Rosetnic ne-a atenționat că, fiind a patra țară ca și număr de participanți, ar fi foarte frumos ca, la finalul Europenelor, să fim și a patra țară din clasament. Și dacă așa era frumos, așa am și făcut, noi clasându-ne pe locul patru la general”, zâmbește Martin Benchea Joca. Acolo însă sus, pe Etna, nu a prea fost loc de zâmbete.
„OK, partea fizică trebuie să fie puternică. Dar dacă nu stai bine și din punct de vedere al mentalului, un astfel de traseu te face să clachezi”, spune nenea Martin, care ne mai spune și cum a reușit să fie tare, tare precum pietrele de pe Etna: „Am citit de curând o carte pe care mi-a oferit-o preotul din Izvoare despre chinurile episcopilor greco-catolici în închisorile comuniste. Și mi-am zis că dacă oamenii aceștia au rezistat cinci-șase ani în beciuri, în niște condiții inumane, eu nu voi fi în stare să rezist alergând cinci-șase ore în aer liber și în plin soare, sus, pe un munte de unde aveam o priveliște splendidă, cu marea în față?”.
Ce urmează acum? „În afară de muncă adică?”, întreabă, și nu în glumă, băcăuanul de 71 de ani, care este în stare să sape- în grădină sau aiurea- o zi întreagă: „Păi în afară de muncă- și nu vreau să se înțeleagă că eu consider munca un chin, dimpotrivă, pentru mine e o plăcere pentru că dacă nu faci lucrurile cu plăcere, nu-ți iese nimic- așadar, în afară de muncă, urmează noi concursuri. În weekend am un cros la Plopeni. Apoi, pe 5 iulie mă voi pregăti pentru a lua startul la Campionatul Național Montan de la Stâna de Vale”. Proaspătul vice-campion european continuă să fie pe fugă. Și mereu la înălțime!
