Ziua de 23 August rămâne un punct de reper în diagrama desfășurării Celui de Al Doilea Război Mondial. Atunci România a „întors armele împotriva Germaniei și aliaților ei”, Insurecția Națională Antifascistă și Antihitleristă a fost sărbătorită cu fast în fiecare an, până în 1989.
Încet încet a trecut în uitare, ștearsă ca pe o pată rușinoasă, dintre multe altele, așezată pe obrazul țării prea des pălmuit.
Nu mai sunt manifestații de mândrie și defilările din marile orașe. Nu se mai depun coroane la monumentele celor scrificați fără nicio vină.
Ziua de 23 Agust a rămas astăzi doar motiv de dezbatere pentru istorici, specialiști, care prin comunicări științifice susținute de doctori în istorie militară, foști generali și ofițeri ai armatei române, mai aruncă într-un cadru restrâns, câte o rază de lumină asupra acelor vremuri atât de zbuciumate.
Să nu uităm însă câtă suferință aduce războiul și în zilele noastre, mult prea aproape de noi. Un fapt de neconceput în urmă cu un an, că se mai poate repeta. Ucraina sărbătorește pe 24 august, Ziua Independenței, sub tirul armelor. Ne înarmăm de război ca să fie pace, gândea un strateg referindu-se la viitor. Așa să fie oare?
