35 de ani la catedra
Profesorul Livia Liliana Sibisteanu a iesit la pensie. 35 de ani a stat la catedra, in fata elevilor. O viata de om. A fost, pe rând, si lider de sindicat, director adjunct, inspector scolar general adjunct, director de scoala. Si, cel mai important, dascal. Dascal titular pe istorie. A educat generatii intregi de elevi, a schimbat sisteme si mentalitati. Acum, preda stafeta colegilor mai tineri de la Scoala Gimnaziala „Spiru Haret”, unde, in utimii ani de cariera, intre 2007 – 2014, a fost director.
De ce invatamântul? Ati urmat Facultatea de Istorie pentru o cariera in Arheologie. Cu toate acestea, ati ales sa fiti dascal in fata elevilor.
Am fost eleva in Scoala „Spiru Haret”. Pe atunci era doar scoala de invatamânt primar. A fost apoi Liceul 3 (acum Liceul Sportiv), pe invatamântul gimnazial, si Liceul de fete (acum Colegiul National „Vasile Alecsandri”), pentru studiile liceale. Am pastrat traditia, pentru ca acolo a fost eleva si mama mea. Facultatea a fost la Iasi, pe care am terminat-o in 1979. Am primit prima repartitie la Liceul din Marasesti, pentru ca era cel mai apropiat post de oras. Acolo am stat 7 ani. In toata cariera mea cele mai frumoase perioade au fost doua – Marasestiul si Inspectoratul Scolar. A fost si Liceul Industrial Buhusi, apoi, din 1988, Scoala 18, acum „Spiru Haret”. Peste tot, ca profesor titular pe catedra de istorie, dar si pe cultura civica, ca a doua specialitate. Nu sunt la prima generatie de dascal in familie. Strabunicul meu, Nicolae Verdes, a modernizat scoala din Dofteana si a scris primul manual de geografie al judetului Bacau, iar o matusa de-a strabunicii mele a infiintat prima scoala de fete din Târgu Ocna. Am ales invatamântul pentru ca atunci când am terminat facultatea nu era niciun post pe Arheologie. Asa a fost sa fie. Insa Arheologia a ramas in sufletul meu si am reusit, impreuna cu elevii mei, sa organizez permanent activitati scolare care au imbinat si aceasta disciplina. Mare parte din activitatea mea a fost la Scoala „Spiru Haret”, unde intre 1991 – 1992 am fost si lider de sindicat, apoi pâna in 1997, director adjunct. Ulterior, in 2006, prin concurs, am ocupat, tot aici, functia de director, pâna acum, in 2014, când ies la pensie. Las in urma aceeasi scoala buna, asa cum am gasit-o inca de la inceput, care are si a avut elevi foarte buni. Cei mari au ajuns la renumite universitati din lume, sunt cu afaceri proprii, oameni realizati, care vin si ne multumesc pentru educatia ce au primit-o aici, in aceasta scoala, când erau elevi.
„Cred ca mediul benefic in care poate creste si dezvolta un copil este acela al unei familii, unde dragostea pentru aproapele tau este o alta valoare, unde cartile sunt pretuite si toti membrii familiei, care citesc si discuta ceea ce au citit, unde in vacante se intra si in muzee, unde vezi ca toata agoniseala se datoreaza unei munci cinstite a mai multor generatii. Nu-i inteleg pe cei care cultiva la copiii lor doar valorile materiale si ii fac, probabil involuntar, ca acestia sa-si aprecieze colegii in functie de firmele hainelor pe care le poarta.”
Ati amintit de Inspectoratul Scolar. Ati fost inspector scolar adjunct intre anii 2001 – 2005. Ce a insemnat aceasta perioada in cariera dumneavoastra?
Am fost o echipa extraordinara. Conteaza foarte mult si colectivul in care muncesti. Iar acolo am gasit colegi profesionisti, pregatiti, cu dorinta de a face ceva. Inspector general era Gheorghe Iorga, adjuncti, eu cu Ana Marchis, a fost Dana Vrânceanu, inspector la invatamântul particular, Dumitru Cojocaru, inspector pe management, acum director de Palanca, Petrica Botezatu, profesor de matematica in Buhusi, inspector pe management, Ionel Ardeleanu, Constantin Nastac, Adrian Horodnic si Dan Zaharia, Angela Sterpu.Toti au fost foarte buni specialisti. A fost o perioada foarte frumoasa in care am reusit sa facem impreuna ceva. Atunci au aparut primele repartizari computerizate in licee, au fost programele de reabilitare a scolilor, in special in mediul rural, au fost schimburi de experienta intre unitatile de invatamânt, la care participau si primarii, de la care se invata foarte mult unul de la altul, erau intâlniri care nasteau competitia intre directorii de scoli, am pus bazele centrelor de documentare si informare in scoli, au fost implementate programele PIR – Proiecte pentru Invatamântul Rural, de pregatire a profesorilor, de dotare cu materiale didactice si carte scolara, dar si de asigurare a conditiilor civilizate in scolile din mediul rural. Iar acestea sunt doar câteva exemple.
„O colaborare foarte buna am avut-o si cu cele doua sindicate din invatamânt. Impreuna cu liderii lor am lucrat nopti de-a rândul la verificarea dosarelor colegilor, la propunerile privind sporul rural, la gasirea unor solutii pentru a rezolva problemele sociale. Poate nu am reusit sa-i multumim pe toti, pentru ca nu ne permitea cadrul legal, dar am gasit intotdeauna solutii.”
Cum era invatamântul in anii ’80, când ati inceput activitatea didactica, si cum este acum?
Din pacate, parasesc sistemul cu un gust amar, pentru ca valorile nu mai sunt respectate, iar persoanelor care au cultivat aceste valori nu li se mai recunosc deloc meritele. Daca am intrat in invatamânt cu un mare entuziasm, acum plec dezamagita. Si mai stiu un lucru: de pe urma mea ramâne ceva. Ma intreb ce va ramâne, de pe urma altora?
Aveti ceva sa va reprosati?
Am primit cândva o scrisoare anonima, pe care o pastrez cu drag, iar la expeditor scria doar „Scoala Ungureni”. Citesc câteva fragmente din ceea ce mi s-a scris: „Sunteti singura care militati pentru aplicarea legii, desi aveti de pierdut in plan personal. Chiar daca nu intotdeauna puteti rezolva problemele oamenilor, totusi ei pleaca de la dumneavoastra cu raspunsul corect si stiind ca ati aplicat legea. Nu ati facut compromisuri, nu v-ati bagat in lucruri care v-ar strica imaginea si de aceea aveti respectul nostru profund. Sunteti verticala, decenta, ferma si pentru asta va apreciem. Nimic nu e vesnic, iar acest lucru il stiti si se vede din comportamentul dumneavoastra, care nu este duplicitar ca a celorlalti. In fata valorilor dumneavoastra morale, ne inclinam cu respect.” Nestiind cine a scris aceste rânduri, nu am avut cui sa multumesc, de aceea o fac acum, prin intermediul dumneavoastra. Iar raspunsul meu la intrebare este simplu: nu.
Acum parasiti catedra. Ce va urma in viata doamnei Livia Liliana Sibisteanu? Stiu ca nu o sa abandonati definitiv sistemul.
Asa este, voi continua activitatea de profesor metodist si formator la Casa Corpului Didactic. Apoi, poate ca o sa am mai mult timp sa-mi public cele doua carti la care lucrez. Una este despre „Istoria românilor, pe intelesul tuturor” si una despre „Deceneu – Marele Preot, Intelept si Rege”.
Parte din activitatea didactica si stiintifica:
– profesor metodist, profesor formator, profesor mentor;
– presedinta filialei Bacau a Societatii de Stiinte Istorice (ca eleva a fost vicepresedinta societatii elevilor – la acea vreme era si o sectie a elevilor, unde presedinte era Mirel Popovici – istoric si vicepresedinte Viorel Butnaru – numismat);
– a publicat 13 studii de specialitate in reviste de istorie, numeroase articole in diferite reviste;
– a participat la sesiuni stiintifice nationale si internationale organizate de muzee, societati stiintifice, institute, universitati, scoli;
– coautoare a 4 cursuri de formare continua acreditate;
– a publicat „Culte si credinte religioase ale alogenilor din spatiul getic: celti, bastarni si sarmati” (lucrarea de doctorat).
