Examenul maturității se ia atunci când îți recunoști vina, când nu mai arăți cu degetul pe alții, reali sau imaginari, și recunoști că tu ai spart geamul, ai lovit mașina ori ai cheltuit aiurea banii.
Din momentul în care decizi să-ți asumi deciziile, se cheamă că ești “om mare”. Societatea românească trece prin momente de un infantilism bizar, nefiind în stare să recunoască faptul că, pentru multe dintre problemele care o macină, de vină este chiar ea.
Pentru situația în care se află Educația, pentru starea Sănătății, pentru starea în care a ajuns clasa politică. Societatea dă mereu vina pe alții. Românii nu au făcut niciodată alegeri proaste, întotdeauna “s-a întâmplat” și alții au decis pentru ei. Se prea poate ca la nivel macro așa să fi stat lucrurile.
Dar pentru procentul imens de analfabeți funcționali nu e de vină altcineva decât noi. Că nu vreo forță galactică ne-a obligat să nu mai citim, să nu mai discutăm, să ne înjurăm în loc să găsim argumente.
Toată lumea se plânge că alții sunt de vină mereu: Guvernul, președintele, UE, ONU… Niciodată nu ne gândim că noi, ca societate, am putea fi de vină. Că noi nu mai reușim să ducem la capăt un proces analitic pentru a ajunge la o concluzie rațională. Și preferăm calea simplă a emoțiilor.
Am mai spus-o de nenumărate ori: clasa politică nu poate fi mai bună decât societatea. Dacă societatea nu decide să se schimbe, să depășească argumentele emoționale și să treacă la argumente raționale, clasa politică va continua să jongleze cu emoțiile noastre.
Ne vor stârni mereu pe unii împotriva altora pe bază de sloganuri. Și noi ne vom lupta unii cu alții fără să știm de ce, împinși din spate de alți și alți cetățeni care nu pricep nimic din ceea ce li se întâmplă dar care răspund la stimulii pavlovieni cu care au fost condiționați.
Desigur, am ajuns într-o fază în care e prea târziu să se mai oprească ostilitățile. Pentru că unii au crezut că vor putea conduce țara prin metode patentate în timpul Revoluției Franceze. Eliminarea liderilor indezirabili spre a face loc altora are efecte pe termen scurt; pe termen lung poporului începe să-i placă gustul de sânge și începe să mârâie dacă se oprește ghilotina.
Finalul îl știm: liderii revoluționari care dezlănțuiseră Teroarea, în frunte cu Robespierre, sunt arestați la 9 Thermidor și ghilotinați. Cercul se închide. Doar că Directoratul instituit să conducă Franța nu e decât un interludiu pentru dictatura Consulatului.
