Cenaclul Scriitorilor al USR Bacau, Cenaclul aOctavian Voicu”, Cenaclul aAvangarda XXII” sau alte cateva asemenea ainstitutii” care incearca in Bacau sa descopere si sa formeze generatii de profesionisti in ale scrisului au de cativa ani un competitor redutabil. Tot mai multi iubitori de literatura, creatori sau simpli consumatori, opteaza in ultimii ani pentru alternativa pe care o ofera tehnologia informatiei, un spatiu de manifestare din mediul virtual. Un exemplu concludent ar fi Agonia.ro (Poezie.ro) care, de la anasterea” sa in 19 februarie 2001 (am putea chiar sa-i uram aLa multi ani!” la cinci ani de existenta) a atras mii de membri, de la elevi aspiranti la statutul de scriitor, pana la scriitori profesionisti, cu mai multe volume publicate. Dintre acestia sute sunt zilnic activi. Pe Agonia.ro, sub un nume fictiv sau real, poti posta poezie, proza, epigrama, eseuri, ce-ti trece prin cap, condei sau tastatura sa scrii. Avantajul este ca ai un feed-back foarte rapid de la cititor. O data postat textul tau pe site, orice membru poate sa spuna, cu sinceritatea asigurata de anonimat, daca ceea ce ai scris comunica niscai emotii estetice sau daca, in exemplul respectiv, ai chinuit pixul degeaba. Cine are curiozitatea sa acceseze www.poezie.ro va afla amanunte cu care n-are sens sa incarc acest articol. Desigur, ca orice comunitate, agonia.ro are lantul sau de slabiciuni. Intr-un aconcubinaj” virtual de ani de zile, nu se putea sa nu apara prietenii, pasiuni chiar, astfel ca de la un punct un comentariu facut pe marginea unui text poate sa fie o chestiune relativa, la fel ca numarul de alecturi”, pe care ti-l indica un artificiu tehnic din pagina textului. Printre membrii agonia.ro sunt si bacauani, nu foarte multi totusi. Varstele, formatiile lor sunt diferite, satisfactiile si dezamagirile pe care apartenenta la aceasta comunitate le-a oferit fiecaruia difera si ele. Dincolo de toate insa, cei cu care am stat de vorba sustin ca asistam la consolidarea unui fenomen cultural, care daca inca se lupta (fara ca lupta sa aiba in acest caz ca scop o victorie) pentru suprematie cu formele traditionale de manifestare a inclinatiilor literar-artistice, treptat va prima. De ce, cum, ne spun cativa dintre bacauanii intrati de buna voie in Agonia(e). Printre ei sunt anume” deja cunoscute in Bacau si aiurea, ca Ovidiu Bufnila (creator pasionat de literatura SF, cu numeroase carti publicate si cu mai tot atatea premii), Cornel Galben (publicist, editor), poeta Silvia Miler (care a debutat in 2005 cu aLacrima Meduzei”), Dan Mitrut (un tanar creator cu o biografie impresionanta, pasionat de astronomie, astropoezie, astrofolk s.a.m.d., cu texte publicate in antologii nationale si internationale), Gelu Magureanu (poet, al carui volum de debut aFereastra de dincolo” a fost foarte bine primit de critica la paritia in 2005). Lor li se adauga altii, mai tineri sau mai putin tineri care gasesc in aceasta comunitate, spatiul lor de manifestare a trairilor, a opiniilor,
prin cuvant, a cautarilor, Florina Daniela Bordieanu (publicata in reviste internationale), Diana Mitrut, Alin Iventa, Ionela Starparu sau altii.

Lucian Muset (rosinante), institutor, 29 de ani:
aPe poezie.ro imi expun trairile in scris pentru a impartasi asta si cu altii si pentru a castiga eu in primul rand, eu de la ei. Site-ul e motivant, in special prin feed-back, fie ca e pozitiv, fie ca e negativ, tot motivant ramane. Iar posibilitatea evolutiei scriitoricesti e reala. (…) Nu am
publicat inca nici un volum,
dar am participat si la cenacluri traditionale. Diferente sunt multe, de la larghetea pe
care (subconstient) si-o da pozitionarea in fata unui monitor (iar pe net poti fi oricine), pana la faptul ca ai puterea (mouse-ul) in mana si poti schimba intre texte, autori preferati etc. Nu e ceruta o deplasare fizica, esti conditionat doar de timpul liber pe care il ai si multe altele. (…) Personal consider ca e mult mai interesanta forma fizica de intalnire, in fond noi ne adresam omului si nu unei entitati virtuale”.

Dan Mitrut (Magul), institutor, 35 de ani:
aExista un zid invizibil intre comunitatea virtuala si cea apaper”, dar e mai mult o chestiune de conservatorim. Scriitorii apaper” considera ca manifestarea virtuala e prea simplista, lumea inca mai considera ca doar pe hartie e literatura veritabila, nu intelege ca suportul poate fi oricare altul decat hartia. Zidul asta, mai devreme sau mai tarziu, o sa dispara, asa e mersul lumii. Comunitatea virtuala are insa si manifestari apaper”, volumele de cenaclu, volumele de autor care apar foarte repede. De exemplu, Virtualia, cenaclul Poezie.ro de la Iasi, unde apoezistii” se intalnesc de doua ori pe an in casa Pogor. Pe mine ma sperie faptul ca apar foarte repede. Vremea le cerne dar sunt de 3 ani in poezie.ro si s-au lansat o multime de volume. Valoare? (…) Poezie.ro imi ofera posibilitatea de a diagnostica nivelul poeziei romane si aspiratia tinerilor la ora asta, acolo publica si diaspora (…) Poezie.ro e un fenomen, nu doar o posibilitate de manifestare. In afara exista de multi ani, orice comuniune cu oamenii te ajuta sa cresti in directia in care idealul tau vrea sa creasca. (…) Mi se pare ca e urmarea naturala de reactie la adresa conservatorismului ignorant in care s-au infundat literatii postmoderni iar ce zic eu acum a fost spus in Anglia anilor 80″.

Florina Daniela Bordieanu, inginer, 37 de ani:
a(…) Site-ul asta e pentru mine locul in care pot sa vorbesc si sa fiu inteleasa. In lumea reala nu sunt multi cititori de poezie. Pe de o parte. Pe de alta, m-am folosit de site pentru a ma putea evalua. Cum scriu, pe unde ma situez. Pentru feedback. Pentru accesibilitate. E util, pe mine, una, m-a ajutat. E o diferenta intre cum scriam acum 3 ani si cum scriu acum”.

Ionela Starparu (yana), profesoara, 24 de ani:
a(…) Sper sa-mi public curand primul volum de poezii, dar cu siguranta nu-l voi face cunoscut si celor de pe site, pentru ca nu-mi place deloc politica lor. Stiu ce scriu, cum scriu si pentru cine scriu, iar ei nu au nevoie de mine cum nici eu nu am nevoie de ei pentru am dezvolta vreo abilitate. Aceasta forma de comunicare prin care fiecare da buzna in viata altora si-si lasa o impresie despre creatia respectiva, ridicand sau coborand valoarea textului respectiv, este cea mai inselatoare forma de evaluare. M-am vindecat de amicrobul” numit Agonie. Intru pe site doar ca simplu vizitator, si asta din cand in cand. Nu am nimic de reprosat celor care au venit cu ideea infiintarii acestui site, dar cred ca fiecare e liber sa aleaga ceea ce i se potriveste. Eu am ales sa nu mai postez pe site”.

Ovidiu Bufnila, consilier de imagine, 49 de ani:
a(…) Am intrat in www.poezie.ro liber, fara aroganta, lasandu-ma in voia
valurilor.(…) Nu e un cenaclu traditional! In cenaclurile traditionale se itea cate un sef, august, care, chipurile detinea adevarul intreg al poeziei! In oceanul digital, ierarhiile lumii de hartie s-au prabusit! (…) Ma simt bine in aceasta oceanica digital-poetica. Eu public acolo eseuri. Ma bucur ca primesc feed back instantaneu. De fapt am si scris eseuri despre Instantaneu, eseuri publicate in lumea larga. Trebuie sa invatam sa navigam in Era Complexitatii. Se anunta o mare schimbare de SENS”.

Silvia Miler (Silverg):
aAm intrat in afamilia” agonia.ro in primavara anului trecut din dorinta de a-mi verifica scrierile chiar daca debutasem deja cu aLacrima Meduzei”. Eram entuziasmata de idee… Acum entuziasmul s-a mai risipit si consider site-ul mai mult un instrument de marketing, de publicitate. De ce publicitate? Daca ai sansa unui comentariu te citesc mai multi, daca faci
valuri, ai ceva amustrari” – gen apagina de autor”, mai scoti o vulgaritate, obtii acelasi efect: mai multi cititori. Atunci cand scrii o poezie clasica ai toate sansele sa te pierzi in anonimat: aclasicul” fiind considerat demonetizat de multi dintre agonisti… Pe agonia.ro se poate cadea in extaz la un aMuc uscat” (devenit in aceeasi zi aObicei rau” – text recomandat) si se poate muri sublim si clasic pe un aPoem albastrui”, vicios prin frumusete, metafore, rima si ritm…
L-am contrazis pe poetul Gelu Magureanu cand m-a avertizat de caracterul aaproape sectar” (ii spun eu acum) al nucleului agonist… Dupa mai putin de un an ii dau dreptate mai ales cand citesc schimbul amabilitatilor dintre afamilistii de la Eliad”. Prefer un cenaclu pentru disectie, pentru calitatea observatiilor pe text, pentru certificarea si pertinenta criticii iar un site de poezie pentru raspandire, pentru statististici, pentru comparatie, pentru extrapolari de ordin economic de genul acerere si oferta”, pentru informare si marea diversitate”.

Cornel Galben (C.Hanganu), publicist, editor, 56 de ani:
aAm descoperit agonia.ro prin toamna anului trecut si cum tot trebuia sa-mi fac un cont pentru a citi an voie, mi-am zis ca n-ar strica sa ancerc si eu marea virtuala cu degetul (…) ami place mai mult aceasta forma de exprimare, decat antr-un cenaclu, pentru ca nu mai sunt la varsta cand ami permiteam sa pierd multe ore an discutii adesea inutile. Sigur, nu am exploatat toate sansele care ti le ofera spatiul virtual, dar cum nu ma intereseaza gloria, voi plasa texte doar cand am timp si chef. Si asa ansa, am izbutit sa aduc an atentie numele unor scriitori si artisti bacauani, facandu-le servicii la care ei nici nu s-au gandit. Din pacate, la modul cum ne citim unii pe altii, e posibil ca unii nici sa nu stie ca le-am facut reclama gratuita!”.

Gelu Magureanu, poet:
a(…) Fenomenul acesta nu inseamna nimic. Iti ofera doar un fel de promovare. In afara insa de faptul ca iti apare numele pe Google, n-ai nici un rezultat. Sunt acolo tot felul de comentarii facute la misto, golanesti. Am postat la un moment dat o poezie cu un substrat erotic si imediat au aparut tot felul de comentarii: aEsti tare, ba, mi-a placut faza aia cu cracii!” Eu prefer cenaclul traditional unde contactul cu cititorul e altul decat in spatiul virtual. Intr-un cenaclu traditional ai o relatie amicala cu ceilalti scriitori si altfel iti spune ceva. Ceva serios, metodic, un sfat prietenesc. Eu nu mai activez pe poezie.ro pentru ca vreau sa evit vulgarizarea si forma asta gregara de a te expune. Acolo scriu toti indivizii, ca-s buni, ca-s slabi. Indivizi care nu au nicio treaba cu poezia, e dovada cea mai mare de veleitarism. Stiti cum se spune, daca intri in malai, te mananca porcii. Acolo iti satisfaci minimele pretentii in forma asta de a te publica, de a te face cunoscut”.

Nota: Declaratiile integrale ale membrilor vor aparea pe site-ul www.poezie.ro, aici, in lipsa de spatiu am fost nevoiti sa selectam de la fiecare ideile care il diferentiaza pe unul de celalalt.Scris de Laura HUIBAN