La 56 de ani, luptătorul a cucerit argintul categoriei 88 kg în cadrul galei de la Las Vegas și se pregătește pentru următoarele provocări: titlul în Germania și o medalie la Mondialele din Iordania
În căutarea timpului pierdut
Povestea continuă. Continuă frumos. Ce urmează după titlul de vice-campion individual al Germaniei la lupte? Cel de vice-campion al Statelor Unite ale Americii. Pare simplu, nu? Pare, dar, evident, nu e. Mai ales când argintul din Germania îl iei la vârsta de 55 de ani, iar pe cel din State îl cucerești la 56 de ani, într-o super-gală, la Las Vegas, cu 575 de sportivi luptând pe 40 de saltele. Pentru a înșira aceste două titluri individuale la categoria Masters în decurs de mai puțin de un an, băcăuanului Celini Angelo Luca i-a trebuit timp, nu glumă. Timp și, bineînțeles, muncă. Plus o pauză de vreo 13 ani. Revenit pe spațiile de luptă în 2021, la 51 de ani, la sugestia fostului său elev, Florin Gavrilă „Kempes”, devenit, între timp… antrenorul său (cum se întoarce roata!), Celini s-a decis să recupereze timpul pierdut.
„Adevărul este că îmi lipsea viața de sportiv. Îmi lipsea mult. Iar asta m-a făcut nu doar să revin în circuitul competițional, ci și să duc acum o… viață de sportiv. Adică să fiu mult mai atent cu toate aspectele care țin de aceasta, de la alimentație la odihnă.
Când aveam 20 de ani eram ca la… 20 de ani: mult mai superficial”, mărturisește Celini, cel care a activat la CSȘ Bacău și ulterior SCM din 1984 până în 2008:
„Tot ce am realizat în plan sportiv îi datorez maestrului Ioan Butucaru. Despre profesorul Butucaru pot spune că mi-a fost și îmi este tată, profesor și prieten”.
Palmares, nu și cont
Numele lui Ioan Butucaru este rostit pretutindeni în lumea luptelor cu respect. Inclusiv în Statele Unite ale Americii. „Toți de acolo cunosc valoarea maestrului Butucaru, Antrenorul-Legendă al luptelor din România. Despre dânsul se vorbește numai la superlativ. Iar eu, ca fost elev al său trebuia să țin pasul”, zâmbește Celini Luca. Și l-a ținut. Astfel, în contul lui Celini („scrie mai degrabă palmares, că în cont nu a intrat nimic pentru toate aceste reușite; mă refer la contul bancar”) a intrat mai întâi titlul de campion al Americii cu echipa din Las Vegas și apoi bronzul la individual.
„Dar eu îmi doream mult și titlul de campion al Statelor Unite la individual, așa că anul acesta am atacat aurul la categoria mea de greutate, 88 kg. Și cred că aveam șanse să-l câștig dacă nu m-aș fi lăsat influențat de anumite lucruri”, spune Celini, care dezvăluie și ce l-a tras în jos în finala pentru titlul național al SUA:
„Eu sunt un tip de moral. Nu neapărat că mă descurajez ușor, dar dacă îmi intră în cap anumite lucruri, trec mai greu peste ele. Faptul că am aflat despre adversarul meu din finală că este campion UFC, MMA și la lupte libere, m-a timorat un pic și nu am mai luptat la capacitate maximă. Dacă abordam finala relaxat din punct de vedere mental, eu zic că mă impuneam, mai ales că învingătorul meu nu a fost unul de speriat”.
O finală pe care să o visezi
„Poate sună ciudat, dar și acum visez finala de la Las Vegas. O visez la propriu. Mă trezesc din somn și, stând întins în pat, încerc un anumit procedeu, gândindu-mă că dacă alegeam această variantă câștigam”, mărturisește vice-campionul Statelor Unite, care are, așadar, un regret. Dar și multe satisfacții. „Chiar foarte multe satisfacții. Până în finală am obținut victorii clare contra unor luptători de valoare, ceea ce mi-a arătat că am ajuns la un nivel bun. Și că am reușit să gestionez bine inclusiv problema fusului orar.
Totodată, respectul de care m-am bucurat într-o astfel de competiție nu are cum să nu-mi aducă o satisfacție majoră. Vorbim de Las Vegas, vorbim de o gală la care biletul pentru o singură zi a costat 75 de dolari și, mai ales, vorbim de o gală la care sala a fost plină”, punctează Celini Luca. Băcăuanul reamintește că pentru reușita de la Las Vegas s-a antrenat din greu acasă:
„Știam ce nivel va fi, așa că, din dorința de a lupta pentru aur, am tras tare. Tare și bine M-a ajutat mult Cătălin Matache, care mi-a corectat o parte din deficiențe. «Stai prea încordat și nu faci bine», m-a atenționat deseori. Alături de Cătălin Matache, vreau să le mulțumesc și partenerilor mei de antrenament, Radu Hodoroabă și Alex «Inginerul», așa cum obișnuim să-i spunem noi. Fără ei, ar fi fost greu să ajung la acest nivel cu pregătirea”.
Felicitări din partea nepoților Și nu numai
America- unde Celini a luat argintul, iar antrenorul său, „Kempes”, aurul la 58 kg- a rămas în urmă. La orizont se află Germania. Acolo unde Celini Angelo Luca va pleca chiar săptămâna aceasta pentru a se lupta pentru titlul de campion al Germaniei. „Cel de vice-campion îl am, așa cum îmi trebuie acum cel de campion”, zâmbește „bunicul” de 56 de ani. Adevărul este că am putea renunța la ghilimele devreme ce luptătorul Masters este bunic în toată puterea cuvântului. Bunic la puterea a doua: „Fiul meu, Celini junior, care e stabilit în Irlanda, mi-a dăruit doi nepoți minunați: Edin de șapte ani și Ayan în vârstă de trei.
«Bicu, ești cel mai tare», mi-au transmis după evoluția din America. Sper să îi fac în continuare mândri de mine, mai ales că anul acesta am și Mondialele în Iordania. Și tare mult vreau o medalie la Mondiale”. Anul trecut, Celini a ratat Mondialele din Ungaria deoarece nu s-a încadrat în categoria de greutate. „Am ajuns la Budapesta cu două kilograme peste și nu am reușit să le dau jos până la startul competiției. Când a aflat italianul Alessandro Zapala, pe care-l învinsesem de mai multe ori, că nu voi concura, m-a luat în brațe de bucurie. Așa a ajuns el vice-campion mondial. În Iordania, însă, dacă e să mă mai ia cineva în brațe, vreau să fie doar în semn de felicitare pentru o medalie”. Așadar, povestea continuă. Ce urmează după titlul de vice-campion al Americii?
