Partea 3: Sănătatea mintală a copiilor, între mituri și realitate
Mai este luna în care natura prinde cel mai intens contur. Copacii își deschid încet mugurii, iar natura transmite senzația că totul crește în ritmul său, cu timp și răbdare.
În același spirit, așa cum natura are nevoie de condiții potrivite pentru a înflori, și echilibrul emoțional al celor mici are nevoie de înțelegere și sprijin. Așadar, luna mai, dedicată conștientizării sănătații mintale, ne invită să privim mai atent spre lumea interioară a copiilor și să reflectăm asupra miturilor care încă persistă în jurul acestui subiect.
Mit: „Copiii nu pot avea probleme reale de sănătate mintală.”
Realitate: Cei mici pot experimenta stări de anxietate, tristețe profundă, frici intense sau alte dificultăți emoționale, însă nu pot întotdeauna să le exprime prin cuvinte, ci prin comportamente- retragere, iritabilitate, plâns frecvent, agresivitate etc..
Mit: „Este doar o fază, va trece de la sine.”
Realitate: Deși unele etape de dezvoltare pot fi dificile temporar, nu toate problemele dispar fără sprijin. Ignorarea semnalelor poate duce la agravarea acestora. Intervenția timpurie și atenția acordată copilului pot face o diferență majoră.
Mit: „Dacă vorbim despre emoțiile negative, le amplificăm.”
Realitate: Discuțiile deschise îi ajută pe copii să înțeleagă și să gestioneze ceea ce simt. Atunci când emoțiile sunt negate sau ignorate, ele nu dispar, ci devin mai greu de controlat.
Mit: „Un copil cuminte și liniștit este un copil fără probleme.”
Realitate: Copiii care nu creează dificultăți vizibile pot ascunde anxietăți, temeri sau stări de tristețe. Uneori, tocmai copiii foarte retrași au cea mai mare nevoie de sprijin.
Mit: „Copilul crescut într-o familie fără probleme nu poate avea dificultăți emoționale.”
Realitate: Acestea pot apărea în orice familie, indiferent de contextul socio-economic. Sănătatea mintală este influențată de o varietate de factori: temperament, experiențe, mediul școlar, relațiile sociale.
Mit: „Atât timp cât copilul are rezultate bune la școală, este în regulă.”
Realitate: Performanța academică nu reflectă întotdeauna starea emoțională. Există copii care deși învață foarte bine, resimt stări de anxietate, presiune sau teamă de eșec. Succesul școlar nu exclude dificultățile interioare.
Mit: „Dacă un copil merge la psiholog este rușinos.”
Realitate: Consilierea psihologică este o formă de sprijin, nu un motiv de stigmatizare. Ea poate ajuta copilul să facă față schimbărilor, stresului școlar, conflictelor sau altor dificultăți cotidiene.
Mai este luna în care natura prinde cel mai intens contur, asemenea trăirilor copiilor atunci când avem răbdarea și înțelegerea necesară. Este important să privim cu mai multă atenție lumea lor interioară și să le oferim sprijinul de care au nevoie pentru a se dezvolta echilibrat.
Ionescu Daria-Elena
Psihopedagog – Logoped
