De-a lungul vieții, cu toții trecem prin experiența despărțirii. Nu este ușor pentru părinți să-și lase copiii să meargă pe propriul lor drum, care poate fi diferit de cel pe care părinții l-au urmat. Nu este ușor pentru prietenii apropiați să-și permită unul altuia să plece, fiecare pe drumul său, și să-și ia viața în mâini atunci când ajung la maturitate. Însă cea mai grea despărțire de o persoană dragă este moartea. Lacrimile vărsate la mormânt sunt dovada faptului că această despărțire este atât de dureroasă.
Evanghelia Duminicii a VI-a din Timpul Pascal (In 14,15-21) ne poartă din nou la Cina cea de Taină. Isus știa că urma să fie răstignit ziua următoare. Și le dă ucenicilor săi vestea că va fi luat de la ei. Iar această veste a despărțirii i-a tulburat și i-a îndurerat. În acest context, Isus le adresează câteva cuvinte de mângâiere și de încurajare. El vrea să-i asigure că moartea sa nu este sfârșitul relației cu ei. Dimpotrivă, moartea sa și învierea vor face posibil un nou tip de relație, mai deplină și mai bogată. Isus le spune: „Nu vă voi lăsa orfani. Voi veni la voi. Încă puţin şi lumea nu mă va mai vedea. Voi însă mă veţi vedea”.
Este interesant faptul că Isus le spune ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani”. El le vorbește ca un părinte copiilor săi. Iubirea lui Isus pentru ei a fost întruchiparea iubirii unei mame care nu-și uită niciodată copiii și a iubirii unui tată care își protejează și își ocrotește familia. Isus spune că iubirea sa pentru ucenici nu va fi învinsă de moarte. El va continua să le ofere iubirea sa, trimițându-l pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, care și astăzi continuă să însoțească întreaga Biserică.
Ne putem oglindi și noi în imaginea ucenicilor de la Ultima Cină. Ceea ce Isus le spune lor, ne spune și nouă astăzi. El ne asigură că ne iubește așa cum o mamă și un tată își iubesc copiii. Și ne-a dovedit acest lucru nu doar prin cuvinte, ci prin fapte. Prin moartea și învierea sa, Isus a ales să rămână prezent cu noi până la sfârșitul lumii. Iar noi îl putem întâlni personal dacă ne apropiem de sfintele sacramente și, mai ales, dacă îl primim cu credință în Sfânta Euharistie.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
