Evanghelia Duminicii a patra din Postul Mare (In 9,1-41) ne prezintă un alt fragment care scoate în evidență faptul că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Iar acest adevăr este revelat de minunea vindecării orbului din naștere. Putem spune că Evanghelia acestei duminici ne prezintă, de fapt, două vindecări, dar și o dramă.
În primul rând, este vorba de vindecarea fizică, de recăpătarea vederii de care are parte cel orb. Prin atingerea lui Isus, omul devine capabil să vadă, însă acesta este doar începutul. Evanghelistul Ioan merge mai departe și ne prezintă și a doua vindecare. Omul, care nu-l cunoștea pe Isus, ajunge să-l recunoască drept profet, om al lui Dumnezeu, Fiul Omului, iar în cele din urmă, ca Domn și i se închină. Omul trece de la a vedea la a înțelege, apoi ajunge să creadă. Aceasta este a doua vindecare.
În schimb, cu fariseii se întâmplă opusul. Ei s-au născut cu darul vederii, dar au refuzat să creadă. Erau orbi din punct de vedere spiritual. De aceea Isus le spune la final fragmentului: „Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat. Dar pentru că spuneţi: «Vedem», păcatul vostru rămâne”. Orbul vindecat îl acceptă pe Cristos și crede în el. Fariseii îl resping. Aceasta este drama. O dramă atât de prezentă și în lumea noastră.
Acest fragment evanghelic ne amintește de darul pe care l-am primit la Botez, de lumina credinței pe care părinții și nașii noștri s-au angajat să o întrețină aprinsă până când am devenit noi conștienți de această responsabilitate. Avem datoria de a o îngriji și de a crește în această credință.
Postul Mare este pentru fiecare dintre noi o ocazie de a ne aminti de vindecarea pe care am primit-o de atâtea ori de la Domnul. În Evanghelie vedem cum, în mijlocul controverselor cu privire la vindecarea sa, omul născut orb se agață de adevărul simplu al experienței sale cu Domnul: „Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”.
Și în viața noastră de credință pot apărea tot felul de dubii și controverse. În acele momente să ne agățăm de acest adevăr simplu al experienței celui născut orb, care a fost de atâtea ori și experiența noastră cu Dumnezeu și să spunem: „Eu una ştiu: că eram orb şi acum văd”.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
