Fragmentul evanghelic al Duminicii a V-a din Timpul de Peste An (Mt 5, 13-16) ne prezintă continuarea discursului lui Isus din cadrul predicii de pe munte. Pentru a descrie misiunea la care sunt chemați apostolii și toți cei care îl urmează, Isus folosește două imagini sugestive: sarea pământului și lumina lumii.
Și noi, în calitate de urmași ai lui Cristos, suntem chemați să fim sare a pământului și lumină a lumii. Dar ce înseamnă acest lucru?
Știm că sarea nu este un aliment. Nu ține de foame. Rolul ei este de a da gust mâncării. De asemenea, are și proprietatea de a conserva alimentele, de a preveni alterarea. Noi suntem „sarea pământului” atunci când ne implicăm în comunitate, când știm să păstrăm nealterată credința și îi ajutăm și pe alții să simtă gustul și frumusețea ei.
Același lucru este valabil și când vorbim de „lumina lumii”. Lumina în sine are puterea de a ne orbi. Dacă privim fix spre soare sau spre un bec puternic, lumina ne poate face rău. În schimb, ea este folositoare atunci când ne ajută să vedem mai clar alte lucruri. Suntem chemați să fim „lumina lumii”, să luminăm conștiințele, mințile și inimile celor din jurul nostru.
Iar un mod concret de a pune în practică îndemnul lui Isus de a fi „sarea pământului și lumina lumii” este împlinirea faptelor de milostenie trupească: a-i hrăni pe cei înfometați, a-i adăposti pe cei fără casă, a-i îmbrăca pe cei goi, a da de băut celor însetați, a-i vizita cei bolnavi și pe cei închiși și a-i îngropa pe cei morți. Acestea sunt moduri concrete de a fi sare și lumină.
Dar mai există și faptele de milostenie sufletească, pe care de multe ori tindem să le uităm, dar care sunt necesare, pentru că răspund unor nevoi mai profunde decât cele ale trupului: ele ajută sufletul. Catehismul Bisericii ne învață care sunt aceste fapte: a sfătui pe cei ce sunt în îndoială, a învăţa pe cei neştiutori, a dojeni pe cei păcătoşi, a mângâia pe cei mâhniţi, a ierta celor ce ne-au greșit, a suferi cu răbdare nedreptatea, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.
Punând cât mai des în practică aceste fapte de milostenie trupească și sufletească vom fi cu adevărat „sarea pământului și lumina lumii”.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
