Grupajul de articole publicat în Steagul Roșu, în ediția din 31 ianuarie 1971, oferă o fereastră limpede spre felul în care moda era percepută în Bacău și, prin extensie, în orașele de provincie ale României de la sfârșitul anilor ’60 – începutul anilor ’70. Tonul textelor este calm, descriptiv, aproape didactic: moda nu e tratată ca spectacol sau vanitate, ci ca realitate socială, practică și firească.
Articolele discută tendințe, materiale, obiceiuri de sezon și preferințe ale publicului, cu o atenție specială acordată hainelor de iarnă, în special blănurilor. Nu apare nici urmă de lux ostentativ, ci mai degrabă ideea de durabilitate, funcționalitate și statut decent. Blana este prezentată ca o soluție firească pentru iarnă – călduroasă, rezistentă, de lungă folosință – și nu ca un capriciu exclusivist.
Un detaliu care surprinde cititorul de azi este caracterul relativ accesibil al acestor piese. Din articole reiese că salariați obișnuiți – muncitori, funcționari, cadre tehnice – puteau aspira, prin economisire, la o haină de blană sau la un cojoc bine lucrat. Nu era un bun de consum rapid, ci o investiție pe termen lung, adesea purtată ani la rând, uneori transmisă în familie.
Moda este descrisă ca un echilibru între influențe externe și adaptare locală. Se face referire la linii „moderne”, la croieli mai suple sau mai elegante, dar întotdeauna raportate la condițiile climatice și la oferta industriei textile românești. Nu apare ideea de schimbare sezonieră accelerată; ritmul este lent, previzibil, stabil.
Privind din prezent, contrastul este inevitabil. Fără a ironiza sau a judeca, nu poți să nu remarci că, într-o perioadă cu resurse limitate și o economie strict controlată, oamenii aveau acces la haine realizate din materiale naturale, reparabile și durabile. Astăzi, într-o abundență aparentă de opțiuni, mare parte din îmbrăcămintea uzuală este realizată din fibre sintetice, cu o durată de viață mult mai scurtă.
Articolele din Steagul Roșu nu idealizează epoca și nu ridică moda la rang de artă. O prezintă, simplu, ca pe un indicator al normalității cotidiene: oamenii muncesc, se îmbracă bine pentru sezon, își doresc lucruri trainice și funcționale. Tocmai această normalitate, privită de la distanța a șase decenii, devine astăzi documentară și, pe alocuri, surprinzătoare.
