(consemnate în presa locală, ianuarie 1969)
În ediția din 10 ianuarie 1969, ziarul Steagul roșu din Bacău semnala o serie de disfuncționalități grave în exploatarea autobuzelor aparținând Întreprinderii Comunale Bacău, disfuncționalități care afectau în mod direct sănătatea și securitatea călătorilor.
Potrivit articolului, o practică frecvent întâlnită pe majoritatea autobuzelor urbane și pe unele rute județene consta în îndepărtarea capacelor de protecție ale compartimentului motor. Această intervenție neconformă avea ca efect pătrunderea în interiorul vehiculelor a gazelor de eșapament, a căldurii excesive și a zgomotului, expunând zilnic mii de călători la noxe și disconfort accentuat. În plus, lipsa capacelor de protecție crea un risc real de accidentare prin arsuri, în cazul contactului direct cu motorul.
Articolul menționa explicit mai multe autobuze și conducători auto care utilizau această practică, indicând că fenomenul nu era unul izolat, ci generalizat la nivelul parcului auto al orașului. Autorii sesizării au informat conducerea Întreprinderii Comunale, inclusiv pe inginerul-șef, care a recunoscut necesitatea încălzirii autobuzelor pe timp de iarnă, dar a invocat costurile ridicate ale instalațiilor de încălzire ca motiv pentru nefuncționarea sau lipsa acestora pe multe vehicule.
Totodată, se arăta că o parte dintre autobuze erau dotate din fabricație cu instalații de încălzire, însă acestea nu funcționau sau fuseseră dezafectate. Un caz relevant era cel al unui autobuz nou, produs la sfârșitul anului 1968, care, deși prevăzut cu sistem de încălzire, fusese modificat prin deteriorarea garniturilor de etanșare ale capacului motorului, anulându-se astfel protecția pentru călători.
În articol se sublinia că, potrivit normelor în vigoare, responsabilitatea pentru starea tehnică și exploatarea corectă a vehiculelor revenea mai multor factori: șefi de garaj, revizori tehnici, șefi de secție și conducerea unității. Se ridica întrebarea dacă aceste atribuții erau respectate în mod corespunzător la Întreprinderea Comunală Bacău.
De asemenea, erau menționate instituțiile cu rol de control și prevenție — Inspectoratul Sanitar și Inspectoratul pentru Protecția Muncii — care fuseseră informate încă din anul 1967 despre situație, însă, conform articolului, nu interveniseră eficient pentru remedierea problemelor. Se atrăgea atenția că autobuzele respective circulau inclusiv pe artere unde aceste instituții aveau sediul, ceea ce ridica semne de întrebare privind frecvența și eficiența controalelor.
Spre final, se consemna că, în perioada imediat următoare apariției sesizărilor, fuseseră introduse unele soluții provizorii, precum montarea unor apărători din plasă de sârmă în locul capacelor lipsă, măsură care reducea riscul de accidente grave, dar nu elimina problema noxelor și a disconfortului.
Articolul din Steagul roșu reflectă astfel o preocupare legitimă a cetățenilor față de condițiile de transport public, insistând asupra necesității respectării normelor tehnice, a funcționării instalațiilor de încălzire proiectate din fabricație și a implicării active a factorilor responsabili pentru protejarea sănătății și siguranței călătorilor.
