Dintre toate sărbătorile iernii, Crăciunul ocupă un loc aparte în sufletul oamenilor, fiind cea mai așteptată și cea mai încărcată de semnificații spirituale. Pentru creștini, ziua de 25 decembrie marchează Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, eveniment care simbolizează nu doar venirea luminii în lume, ci și o profundă renaștere sufletească. Este momentul în care credința, speranța și iubirea se regăsesc într-o armonie desăvârșită.
Crăciunul reușește să reactiveze memoria afectivă a copilăriei, readucând în prim-plan imagini pline de farmec: zăpezile bogate, considerate semn al unui an roditor, colindele care răsună din poartă în poartă, clinchetul clopoțeilor, mirosul de brad proaspăt și aroma cozonacilor scoși din cuptor. Nerăbdarea cu care sunt așteptate darurile sub pomul împodobit creează o atmosferă de basm, în care liniștea sufletească și bucuria împărtășită devin esențiale. Toate aceste elemente alcătuiesc universul simbolic al Crăciunului, așa cum este surprins și în volumul Cartea de Crăciun de Sorin Lavric.
În cultura tradițională românească, Crăciunul nu este doar o sărbătoare, ci și un personaj complex, cu trăsături bivalente. El îmbină atributele supranaturale, specifice zeilor și eroilor mitici, cu slăbiciuni și virtuți omenești. În ipostaza sa profană, Moș Crăciun apare ca un păstor bătrân, cu barba albă ca omătul, vecin și frate mai mare al lui Moș Ajun. Sub influența creștinismului, personajul capătă valențe apocrife: este considerat mai vechi decât sfinții și stăpân peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos.
Legendele Nașterii Domnului plasează acțiunea într-un sat pastoral, unde Moș Crăciun, om bogat, avea gospodării întinse și numeroase vite. Sosirea neașteptată a Maicii Domnului, aflată în pragul nașterii, tulbură liniștea acestui loc. Refuzul inițial al lui Moș Crăciun de a-i oferi adăpost și pedepsirea soției sale, Crăciuneasa, pentru ajutorul acordat străinei, subliniază caracterul dur și neînduplecat al Moșului. Totuși, momentul revelației – aflarea faptului că în grajdul său s-a născut Iisus – declanșează căința și transformarea sa spirituală. Astfel, Moș Crăciun devine primul creștin și simbol al convertirii și iertării.
Odată cu răspândirea creștinismului, figura lui Crăciun nu a putut fi eliminată complet din Calendarul Popular, fiind prea adânc înrădăcinată în mentalul colectiv. De-a lungul timpului, tradițiile s-au îmbogățit, iar imaginea Moșului aspru s-a transformat într-una blândă și darnică, influențată și de surse livrești moderne.
Crăciunul este marcat, în toate regiunile țării, de practici rituale străvechi, în centrul cărora se află colindele și mesele festive. Colindătorii vestesc Nașterea Domnului și aduc urări de belșug, sănătate și pace, iar masa de Crăciun devine un prilej de comuniune.
Nu în ultimul rând, Crăciunul este considerat sărbătoarea familiei. Este timpul reîntâlnirilor, al darurilor oferite din inimă și al momentelor petrecute împreună, în jurul mesei sau al bradului. Prin respectarea tradițiilor și prin trăirea autentică a acestei sărbători, oamenii își exprimă credința că anul ce urmează va fi mai bun, mai bogat și mai luminos.
