Fragmentul evanghelic din ultima duminică a Adventului (Mt 1,18-24) ne îndreaptă atenția spre sfântul Iosif, unul dintre „personajele” mai puțin remarcate la evenimentul întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Sfântul Iosif a fost un om destul de misterios. Evanghelia nu ne prezintă nici un cuvânt pe care l-ar fi rostit, dar, cu toate acestea, el a avut un rol important în planul lui Dumnezeuși a acceptat să facă parte din acest plan misterios.
În vremea respectivă, căsătoria era un proces alcătuit din trei etape. Prima dată avea loc o promisiune, un „contract” încheiat între familia unui băiat și a unei fete, când cei doi erau încă foarte tineri. După o anumită perioadă de timp avea loc logodna, dacă cei doi erau de acord cu „contractul” încheiat de familiile lor. Iar la un an după logodnă, era căsătoria solemnă, după care cei doi puteau locui împreună.
Iosif și Maria se aflau în a doua etapă, cea a logodnei, când s-au petrecut evenimentele relatate de evanghelie: Maria a aflat că a zămislit un fiu prin puterea Duhului Sfânt.
Iosif era un om de cuvânt, căruia îi plăcea să respecte angajamentele făcute. El o iubea cu adevărat pe Maria și nu voia să o supună unui proces public de despărțire în care, conform legislației, Maria putea fi ucisă cu pietre. De aceea a hotărât să se despartă în liniște. În acest context, lui Iosif i-a apărut în vis de un înger care l-a îndemnat să nu se teamă să o ia pe Maria de soție. Iar el, plin de încredere, s-a dedicat cu totul Mariei și lui Isus.
Și noi suntem recunoscuți după angajamentele noastre. Caracterul nostru nu este dezvăluit de numărul intențiilor bune, ci de angajamentele pe care ni le asumăm.
Cuvântul angajament provoacă astăzi o anumită neliniște, deoarece mulți oameni echivalează angajamentul cu pierderea libertății, cu renunțarea la alte opțiuni.
Iosif ar fi putut să renunțe la angajamentul său față de Maria chiar și după acest vis, dar nu a făcut-o. Maturitatea noastră este definită angajamentele pe care le respectăm chiar și atunci când nu este ușor.
Rolul lui Iosif de protector al Sfintei Familii nu a fost unul ușor. Cu toate acestea, el și l-a asumat. Și noi putem imita acest rol al lui Iosif protejând sensul spiritual al Crăciunului.
Crăciunul nu este doar o poveste frumoasă care ne încălzește inima, care stârnește emoții, ci este începutul mântuirii noastre.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
