În ediția din 5 decembrie 1974 a ziarului „Steagul Roșu” din Bacău a fost publicată o notiță privitoare la un mister rămas nedezlegat încă din ziua de 22 noiembrie, o zi de joi, când în oraș se ținea târgul săptămânal.
Lume multă, zgomote, forfotă, țărani grăbiți, și acea rumoare plină de promisiuni pe care numai un târg de toamnă o știe. Numai că, spre seară, după ora 21, când orașul începe încet să-și tragă obloanele, pensionarul constructor Petru Zota, domiciliat pe Calea Republicii nr. 277, are parte de o surpriză… porcină.
Omul, gospodar cu rânduială și ochi ager, constată dintr-o dată că — nu se știe de unde, nu se știe prin ce miracol — a devenit posesorul a doi porci. Da, doi râmători cât se poate de reali, cu grohăitul legal și complet funcțional. Apariția lor rămâne un mister: s-au rătăcit? Au fugit? Au fost abandonați? Sau poate cineva, într-o clipă de buimăceală, i-a descărcat „temporar” și a uitat să-i mai ridice?
Până una-alta, pensionarul a procedat „ca la carte”: i-a primit, i-a hrănit, le-a dat acoperiș, fiindcă, vorba aia, cine nu și-ar asuma o asemenea sarcină când două suflete nevinovate îți bat la poartă?
Numai că grijile cresc: grăunțele sunt pe terminate, iar porcii — după cum bine știm cu toții — nu sunt amatori de post prelungit. Trebuie hrană, căldură, atenție, iar posesorul de drept încă nu s-a prezentat. Așa că a apelat la presă.
Am fi vrut să vă povestim cum s-a încheiat aventura, dar nu știm.
Putem doar să ne imaginăm că pensionarul a avut o masă de Crăciun rezistentă, iar misterul celor doi porci rătăciți a rămas, poate, una dintre cele mai gustoase enigme ale Bacăului anului ’73.
