În vârstă de 39 de ani, fostul centru al Științei Bacău și al naționalei României a decis să-și încheie activitatea de jucătoare. De văzut dacă în viitor nu va fi loc și pentru o carieră de antrenoare
Un nou capitol important al voleiului feminin băcăuan a ajuns la final. După dispariția regretatului Florin Grapă în 2022 (în acest caz ar fi însă restrictiv să vorbim de un simplu capitol în condițiile în care reputatul antrenor s-a identificat în întregime cu voleiul feminin al Bacăului, rezultând un autentic best-seller) și retrogradarea Științei în 2024, după decenii de fast petrecute în A1 și Europa, în 2025 o voleibalistă emblematică a decis să pună punct activității competiționale. Ajunsă la 39 de ani, Georgiana Faleș a considerat că este timpul să se retragă. Georgiana lasă în urmă o carieră impresionantă, cu trofee interne și internaționale, o carieră în care, pe lângă anii (mulți) petrecuți la Știința Bacău, a mai evoluat în prima ligă pentru CSM București, Volei Alba Blaj și CSM Târgoviște.
-Georgiana, de ce ai luat această decizie?
-Apropiindu-mă de 40 de ani, am considerat că e momentul să fac acest pas înapoi. Sincer, aș mai fi putut juca deoarece din punct de vedere fizic sunt OK. Numai că voleiul românesc se cam duce de râpă, dovadă și numărul mare de echipe care dispar sau ajung în A2. Am trăit-o pe pielea mea, în ultimul sezon, cu CSM Târgoviște. Și cum în primele trei echipe din țară nu aș mai fi avut loc, decât să mă duc undeva, departe de casă, doar pentru a mai juca un an, am preferat să mă retrag. Vreau să-mi petrec cât mai mult timp cu familia deoarece am stat destul timp plecată. Gândindu-mă bine, am ratat atâtea momente importante din viața fiului meu: zile de naștere și așa mai departe. Am făcut multe sacrificii, dar a meritat deoarece reușitele pe care le-am avut în volei mă fac să mă simt împăcată și împlinită.
-Nu ai fost deloc tentată să te răzgândești?
-Nu. Oricum, cât aș mai fi putut juca? Un an sau doi. Acest moment tot ar fi venit și cred că e mai bine că am renunțat acum. Iubesc voleiul și-l voi iubi mereu. Activitatea de jucătoare, însă, aparține de acum trecutului. Mi-am asumat asta. Sigur că îmi va fi dor, dar nu se putea altfel. Dacă Știința ar mai fi fost în prima ligă, aș fi continuat aici. Din păcate, însă…
-Chiar, cum comentezi situația Științei?
-Prefer să nu o comentez. E foarte trist însă să vezi că echipa aceea mare, care lua campionate și Cupe, jucând an de an în cupele europene și strângând atâția suporteri în jurul său a ajuns în această situație.
– Odată cu dispariția lui Florin Grapă, putem spune că a dispărut și voleiul feminin în Bacău. Cel puțin la nivel de mare performanță. Chiar, nu consideri că o personalitate precum Florin Grapă a ajuns să fie uitată nedrept de repede și de ușor?
-Ba da, iar asta s-a văzut încă de când a fost scos acel poster cu chipul său din Sala Sporturilor. Parcă s-a șters totul cu buretele, parcă anumite lucruri nici nu ar fi existat. Pe de altă parte, trăim vremuri dificile în care unele lucruri ajung să nu te mai mire. Sincer, aș fi fost surprinsă dacă voleiul băcăuan ar fi avut vreun viitor fără Florin Grapă.
-O amintire anume cu Grapă?
-Oooh, sunt multe, foarte multe! Mi-e greu să aleg una… Uite, îmi amintesc că anul trecut, la Târgoviște, nu cred că era zi în care, împreună cu Marina Anghelache, să nu-l pomenim. Nu era zi! Mereu spuneam: oare proful cum ar fi făcut chestia asta? Sau: pe asta cum ar fi gândit-o? Sau: îți aduci aminte cum proceda în situația asta? Dar în asta? Sunt multe, foarte multe lucruri de povestit despre antrenorul și omul Florin Grapă. Eu mă voi opri la un singur aspect, dar unul foarte important: corectitudinea sa. Cu mine a fost de o corectitudine exemplară. Tot ce a promis, a făcut. În alte părți, am cunoscut oameni care promiteau, dar nu se țineau de cuvânt.
-În vara lui 2022, Florin Grapă a fost foarte mâhnit când ai decis să pleci de la Știința la Blaj. Totuși, te-a înțeles: mergeai să joci în Liga Campionilor.
-Până atunci, trăisem foarte multe satisfacții în carieră: luasem Cupa Challenge cu CSM București, ajunsesem în semifinalele Cev Cup și în Final Four-ul Cupei Challenge cu Știința, câștigasem campionatul și Cupa, jucasem în echipa națională, dar nu avusesem încă șansa de a evolua în Liga Campionilor. Aveam 36 de ani și mi-am spus că e un tren pe care nu-l voi mai prinde.
-Iar trenul te-a purtat și în Liga Campionilor, dar și în finala Cupei CEV.
-Corect: iată că, pe lângă aurul cucerit în Cupa Challenge, am și o medalie de argint în CEV Cup. Pot spune că în cariera mea, care a început practic de copilă, la Știința, am bifat cam tot ce se putea bifa. Iar fără un antrenor precum Florin Grapă, nu puteam ajunge aici.
-Îți mai amintești debutul la Știința? Tu ai venit în 2003-2004: uite că sunt mai mult de 20 de ani de atunci…
-Era greu să prinzi echipa atunci, iar eu aveam 17 ani când am ajuns la Știința. Am fost mai întâi împrumutată la Botoșani, după care am mers, tot sub formă de împrumut, la Onești. Debutul la Știința? Țin minte că am intrat din postura de rezervă, aveam emoții cât casa și am făcut tot felul de greșeli, firești de altfel, la vârsta aceea, iar Melania Alexe m-a certat. Nu a făcut-o cu răutate, cu atât mai mult cu cât am avut mereu o relație bună cu ea. Era o mare jucătoare, mai mult, o adevărată doamnă și m-a făcut să înțeleg că la o echipă ca Știința trebuie să ții pasul. Mi-a spus: „O rezervă, când vine de pe bancă trebuie să ajute, să aducă un plus”. Apoi am reușit să prind echipa și să joc ca titulară la Știința după ce Tsana Maletic s-a accidentat la ligamente în 2006, la Piatra Neamț. Culmea, ani mai târziu, am suferit exact același tip de accidentare fix în aceeași jumătate de teren în sala mică de la Piatra Neamț.
-Ai amintit de Mela Rusei-Alexe, de Marina Anghelache și de Tsana Maletic. Cele mai bune prietene ale tale din lumea voleiului care ar fi?
-Sunt multe, bineînțeles. Dacă uit pe cineva, să-mi fie cu iertare. Așadar: Ela Herlea, nașa mea, Ramona Marciu, Roxana Bacșiș, Marina Anghelache, Denisa Rogojinaru, Ana Maria Lupa, Irina Radu, Cristina Miron, Raisa Ioan, Andra Cojocaru. Voleiul mi-a dat foarte multe, inclusiv prietenii trainice.
-Ce urmează, Georgiana? Vei rămâne deoarte de volei?
-Momentan, am luat o pauză: aveam nevoie de așa ceva. Pe viitor, nu știu ce să spun, dar e clar că mi-ar plăcea să continui în lumea voleiului, care este lumea mea.
-Eventual ca antrenoare?
-De ce nu?
Dan Sion
