Antrenoarea CSȘ- CSM Bacău continuă să scoată la rampă tineri performeri de mare viitor, cel mai sonor nume fiind al Deliei Aștefănoaie, campioană mondială școlară în acest an și proaspăta deținătoare a recordului național U16 la 80 metri garduri
Nu are facebook. Nici instagram. Și nici tik-tok. Sportivii săi continuă să dea ochii peste cap: „Păi în felul acesta, nici nu existați, doamna…”. „Doamna” surâde de fiecare dată. Dar rămâne întotdeauna fermă pe poziție. Știind că, pentru a găsi lumina, e destul să privească în sus, către nemărginirea cerului albastru, și nu în jos, spre ecranul impersonal al telefonului, unde măreția soarelui riscă lesne să fie confundat cu o mămăligă trântită în mijlocul unei farfurii și al unei postări: „Prefer să exist în lumea aceasta în care am crescut și m-am format și care, din păcate, continuă să piardă și să se piardă tot mai mult, decât în spațiul virtual plin de fake-uri”. „Doamna” știe bine ce spune. Și spune bine. Ea nu are nevoie de validarea pe care ți-o dă un like sau un comment. Chiar dacă este teribil de modestă, își cunoaște bine potențialul. Valoarea umană și profesională. Doamna- de data aceasta renunțăm la ghilimele- este Teodora Jercălău, antrenoare de atletism la CSȘ- CSM Bacău.
-Chiar, Teo, câți ani sunt de când ai început antrenoratul?
-Am început la 23 de ani, în 1997. Câți sunt, 28, nu? Doamne, parcă nici nu-mi vine să cred că au trecut atâția.
-Mai ții minte primele tale sportive cu rezultate notabile?
-Evident. Prima a fost o triplusaltistă, Sorina, pe care a preluat-o ulterior, pe perioada în care am fost în concediu de maternitate, Maria Hagimă, Dumnezeu să o odihnească. A urmat apoi Ana Maria Roșcan, vice-campioană națională la 2000 metri obstacole cu un rezultat de 6,52 cu care astăzi defilezi pur și simplu. Erau cu totul și cu totul alte vremuri. Din toate punctele de vedere.
-Prima mare satisfacție? Diana Volf?
-Exact, Diana Volf. Am avut-o din clasa a doua și până ajuns la senioare. Iar satisfacțiile, că tot ai vorbit de ele, au fost cu adevărat mari: campioană balcanică de Tineret, dublă vice-campioană națională la Senioare… Frumos. Dar să știi că și cea mai mare insatisfacție se leagă tot de Diana. Avea un potențial imens. Am pus atâta suflet în speranța că-și va putea atinge întreg potențialul… S-a pierdut… Despre Diana Volf am fi putut vorbi și azi ca despre o performeră de înalt nivel dacă ar fi avut, de exemplu, ambiția, dedicația și zvâcul Deliei Aștefănoaie.
-Delia nu are, în schimb, fizicul Dianei. Dar are, așa cum spuneai, o voință de fier. Iar rezultatele sale sunt cu adevărat impresionante. Apropo: fix acum un an, în iulie 2024, stăteam tot aici, în fața Sălii de Atletism „Doina Melinte”, alături de Delia și de mama sa în vederea unui reportaj. Te gândeai atunci că, la distanță de un an, Delia Aștefănoaie va ajunge la nivelul acesta, cu aur și argint la Mondialele Școlare și cu titluri naționale înobiate nu de unul, ci de două recorduri naționale la 80 garduri?
-Fără falsă modestie, da, mă așteptam. Având în vedere că în 2024 reușise un 11,53, era clar că are toate argumentele să ajungă aici și să stabilească noul record național. Ți-am spus și atunci cum am descoperit-o pe Delia; venea la sală cu sora ei mai mare și a fost de ajuns să o văd alergând doar câțiva pași pentru a-mi da seama de calitățile sale. E un copil deosebit, care a crescut foarte frumos. Dincolo de meritele sale, țin însă să evidențiez și aportul părinților, care este unul esențial. Și dacă tot suntem la capitolul Delia Aștefănoaie, hai să-ți povestesc cum a fost cu prima sa legitimare.
-Te rog.
-În 2017, am discutat cu Adi Garviliu, care era la începutul mandatului său de director la CSM Bacău posibilitatea de a o aduce, cu dublă legitimare, CSȘ-CSM, pe Diana Volf. Adi și-a dat acordul, dar mi-a propus să creem și o grupă de copii. Ei bine, în această grupă de copii și-a început în 2017-2018 activitatea campioana de azi, Delia Aștefănoaie.
-Cât de departe crezi că ar putea să ajungă Delia Aștefănoaie, Teo?
-Îmi doresc ca Delia să ajungă cât mai departe pentru că are toate calitățile, inclusiv o ambiție imensă. Eu am toată încrederea. Sănătoasă să fie și să poată parcurge cu bine aceste vremuri foarte tulburi.
-Practic, ea acum își desface aripile, nu?
-Corect. Am rămas cu o vorbă de la domnul profesor Pereteatcu: „Atletismul începe cu adevărat de la Juniori 2 în sus”.
-Modelul tău în atletism cine a fost?
-Doina Melinte. M-a inspirat pe vremea când eram atletă și m-a ajutat de fiecare dată atunci când, ajungând în antrenorat, i-am solicitat sprijinul. Doina Melinte a fost modelul meu, iar mentorul meu a fost regretatul Simion Blaga. Mă consider o favorită a sorții pentru că am fost crescută, ca sportivă, de Simi Blaga, un om și un profesionist desăvârșit. Lui îi datorez totul din punct de vedere profesional. De altfel, sunt singura, din toți atleții pregătiți de-a lungul anilor de Simi Blaga, care am fost crescută de el încă de copil. M-a văzut la un cros și m-a selectat imediat. Nu voi uita niciodată cum, în condițiile în care pe gazonul de pe stadionul mare nu aveau voie decât fotbaliștii, mie mi se permitea să fac diagonale.
-Pasiunea sa pentru atletism este una totală. Poate că nu mulți știu că, pe fondul problemelor financiare de la cluburi, tu, ca antrenoare, acoperi din propriul buzunar costurile participării la competiții.
-Așa cum spuneam, sunt vremuri tulburi, foarte tulburi. În cazul copiilor, părinții sunt cei care suportă deplasările, în timp ce noi, antrenorii, mergem pe banii noștri, în speranța că, odată cu rectificarea bugetară, ne vom recupera aceste sume. E foarte greu, dar, așa cum subliniai și tu, pasiunea învinge totul.
-Dar pasiunea a fost vreodată pe cale de a fi învinsă, la rândul său? Nu ai fost niciodată tentată să renunți?
-Ba da, în câteva rânduri am fost foarte aproape de a renunța. Ba chiar am și stat departe de atletism un an, atunci când am predat la Școala 27. Dar pasiunea a învins din nou, astfel încât m-am întors în sportul de performanță. Mă întrebam: „Ce caut eu aici? De ce nu sunt în mijlocul competițiilor?”. Prin urmare, am revenit, chiar dacă, pe lângă problemele de ordin financiar, ajungi să te izbești și de alte limite ale zilelelor noasre, în care găsești copii foarte talentați, dar care nu au disponibilitate de a munci. Iar sportul de performanță e foarte complex. Sunt multe variabile, în special în cele 22 de ore care completează cele două ore de antrenament.
-O curiozitate, Teo. Deși condițiile financiare și de infrastructură creează foarte multe obstacole, iată că, de foarte mulți ani de zile, sportivii crescuți de Teodora Jercălău, Mihaela Melinte, Aura Balban, Cristina Alexe, Carmina Gorgan, Mariana Sârbu, Cristi Nemțeanu, pentru a da doar câteva nume, țin atletismul băcăuan foarte sus. Care să fie explicația?
-Se regăsește chiar în lista de antrenori enumerată de tine în întrebare. Devotamentul și profesionalismul antrenorilor. Suntem cu toții dintr-o generație care pune foarte mult suflet. Avem pasiune și ne dedicăm. Trecând peste toate problemele, indiferent că sunt financiare sau de infrastructură.
-Pe final, te-aș ruga să-mi nominalizezi și alți sportivi de-ai tăi cu potențial în afara Deliei Aștefănoaie.
-Am să mă rezum la medaliații de anul acesta: Luca Teirău, Ana Maria Grădinaru și Teodora Galben. Copii talentați, devotați, de viitor. Dar mai sunt și alții. Pentru mine, ei toți sunt ca și copiii mei și mă comport cu ei din punct de vedere profesional și părintesc așa cum mi-ar fi plăcut să se poarte cineva cu fiul meu Sergiu. Și, chiar dacă nu am facebook, instagram și tik-tok, sau poate tocmai de aceea, încerc să le transmit, pe cât se poate, sistemul meu de valori, în speranța că le va fi de ajutor.
