Roșiile din zilele noastre nu mai au gustul copilăriei, iar explicația nu ține nici de nostalgie, nici de mitologia alimentației din comunism. Legumicultorul Gabriel Petrescu, cu o experiență de peste patru decenii în cultivarea tomatelor, a stârnit o amplă dezbatere online după o postare sinceră și documentată pe Facebook, în care explică, pas cu pas, cum s-a pierdut gustul autentic al roșiilor.
„Nu comunismul dădea gust, ci tehnica și soiurile”
Petrescu respinge atât idealizarea trecutului, cât și cinismul prezentului. În opinia sa, gustul roșiilor de altădată nu era un efect secundar al sistemului socialist, ci rezultatul unor tehnici de cultură mai naturale, bazate pe sol viu, rotația culturilor, coacere lentă și soiuri tradiționale — în special bulgărești.
„Contrar clișeelor, agricultura comunistă nu a fost complet chimizată. În multe comune legumicole, tehnologia venea din tradiția cultivatorilor mici, adesea de origine bulgară”, scrie el. În plus, cultura roșiilor se făcea sezonier, fără forțare chimică, iar soiurile folosite erau nerafinate genetic.
„Astăzi, chiar și în fundul grădinii creștem roșii de plastic”
În postarea sa devenită virală, Gabriel Petrescu descrie fenomenul inversării raporturilor între micul producător și industria agroalimentară. Dacă în trecut micii cultivatori influențau direcția tehnologică, astăzi, din cauza presiunilor comerciale și a cererii permanente de roșii „tot timpul anului”, chiar și grădinarii de ocazie adoptă metode industriale: coacere forțată, stimularea chimică a fructificării, și folosirea soiurilor hibride cu coajă groasă și gust inexistent.
„Roșiile fără gust nu sunt neapărat turcești, ci sunt rezultatul unei tehnologii care a pătruns până în cea mai mică gospodărie”, avertizează legumicultorul.
Mega Image și „Gusturi românești” — între marketing și realitate
Petrescu oferă și un studiu de caz concret: roșiile comercializate sub eticheta „Gusturi românești” de către lanțul Mega Image. Dacă inițial acestea aveau gust autentic, în timp presiunea contractelor și cerințele stricte de livrare au condus la compromiterea calității: „Azi, sunt coapte cu aceleași metode ca în Turcia, iar gustul e de coajă de pepene”, afirmă el.
Ce roșii mai au gust?
Petrescu face o radiografie sezonieră:
-
Roșii cu gust autentic apar în piețe românești doar în lunile mai-iunie (soiuri hibride bulgărești ca Prekos și Balkan), respectiv august-septembrie (roșii de câmp destinate conservelor).
-
În extrasezon (octombrie-aprilie), inclusiv roșiile produse local sunt fade.
-
Roșiile turcești sunt considerate „fără gust în orice anotimp”.
-
Cele olandeze, spaniole și belgiene pot avea gust decent, mai ales la soiurile cherry.
„Ce fac eu ca roșiile mele să aibă gust? Nimic.”
Secretul lui Gabriel Petrescu e paradoxal de simplu: nu forțează coacerea, nu stimulează artificial, folosește îngrășăminte naturale (găinaț, macerate de urzică), și lasă plantele să urmeze ritmul firesc al sezonului. A experimentat chiar o tehnică aproape uitată — cultura „oloagă”, fără araci, fără legare, fără copilit: „Le las să se așeze pe pământ, exact ca la CAP-ul de pe vremuri”.
Agricultura bio? „Nu există”
Un alt mit demolat: roșiile 100% bio sunt aproape imposibil de obținut. Solul este infestat cu patogeni și viruși care iernează și se reactivează anual. Rotația culturilor, odinioară obligatorie, a fost abandonată. În lipsa solurilor noi, culturile sunt inevitabil chimizate pentru a face față bolilor.
Soluția? Revenirea la sezonalitate
În final, Petrescu adresează și un apel consumatorilor: să renunțe la obsesia pentru roșii în plină iarnă. „Nu trebuie să mâncăm roșii între octombrie și mai. Tocmai această cerere continuă alimentează industria roșiilor fără gust.”
Alternativa? Conservele. Roșii uscate, pastă, bulion — metode testate de generații întregi.
Un mesaj pentru grădinarii de azi:
„Nu mai căutați gustul roșiei în supermarket. Puneți mâna pe o sămânță veche, udați, așteptați și gustați când vine vremea. Acolo veți regăsi roșia adevărată.”
