De câteva luni, Deșteptarea a început să publice pe Facebook fotografii din colecția arhivei Steagul roșu — imagini cu Bacăul de altădată, colorizate digital pentru a le reda o respirație mai apropiată de realitate. Reacția publicului a fost, în mare parte, caldă. Nostalgicii au recunoscut străzi, fețe, momente. Dar, inevitabil, au apărut și vocile care contestau.
Unii au spus că un anumit loc nu arăta chiar așa. Alții au mers mai departe: pozele sunt false, generate cu inteligență artificială. Merita să lămurim câteva lucruri.
Ce face AI-ul și ce nu face
Colorizarea cu ajutorul inteligenței artificiale nu este o tehnologie perfectă. AI-ul nu știe cu certitudine ce culoare aveau pereții unui bloc din anii ’70, nu poate citi clar un inscripție ștearsă sau o tăbliță indicatoare. Uneori interpretează greșit un material, o umbră, un text. Aceasta este o limitare reală și recunoscută.
Dar — și aceasta este diferența esențială — AI-ul nu inventează geografii. Nu mută un parc, nu adaugă un bloc care nu exista, nu transformă o intersecție. Zona RMB din Bacău, odinioară remarcabilă prin verdele ei abundent, a apărut în câteva fotografii colorizate și a stârnit reacții vehemente: nu arăta așa! Ba da. Arăta. Poate că verdele era puțin altul, poate că nuanța betonului era ușor diferită față de interpretarea algoritmului — dar spațiul era acela.
Concursul de triciclete și povestea incomodă
Un caz aparte a fost o fotografie cu un concurs de triciclete de 1 Iunie. Imaginea a fost declarată falsă de unii comentatori. Or, tocmai aici lucrurile devin interesante — și nu mai vorbim de tehnologie, ci de ideologie.
Există un curent bine articulat, susținut de activiști și comentatori de diverse orientări, care promovează imaginea unui trecut comunist exclusiv cenușiu. În această narațiune, perioada dinainte de 1990 trebuie să fie neapărat un deșert al bucuriei: fără culoare, fără râs, fără copii pe biciclete în soare. Orice dovadă contrară este, prin definiție, suspectă.
Este o formă de propagandă — nu neapărat organizată, nu neapărat conștientă, dar propagandă în sens strict: o distorsionare deliberată a realității istorice în slujba unui mesaj politic.
Viața a existat și înainte de 1990
Adevărul mai nuanțat, pe care fotografiile din arhiva Steagul roșu îl documentează fără echivoc, este că înainte de 1990 a existat viață. A existat viață activă, diversă, uneori chiar vibrantă. Bacăuanii mergeau la restaurante, ieșeau la iarbă verde, organizau concursuri pentru copii de 1 Iunie, fotografiau momente de familie. Sistemul era cum era, lipsurile erau reale, libertatea era așa și-așa — nimeni nu neagă asta. Dar reducerea unei întregi epoci la o singură tonalitate — griurile propagandei inverse — este la fel de falsă ca orice altă propagandă.
Fotografiile pe care le publicăm nu sunt o reabilitare a comunismului. Sunt o reabilitare a memoriei oamenilor care au trăit atunci. A bunicilor și părinților noștri, care au iubit, s-au bucurat, au suferit — și care merită să fie văzuți întregi, nu doar ca victime bidimensionale ale unui regim.
De ce contează
Arhivele fotografice sunt documente. Colorizarea lor este o interpretare — asumată ca atare —, nu o falsificare. Diferența dintre cele două este enormă și merită apărată. Când o fotografie autentică este declarată falsă doar pentru că ea contrazice o narațiune ideologică preferată, problema nu mai este tehnică. Este una de onestitate intelectuală.
Vom continua să publicăm aceste imagini. Și vom continua să le privim cu ochii deschiși — nu pentru a idealiza un trecut, ci pentru a-l înțelege mai bine.
